Documentul arată că în urma analizei datelor privind execuţia bugetului de stat la 31 decembrie 2017 s-au constatat următoarele: încasările realizate, în sumă de 108.645,4 milioane lei, sunt cu 6.455,7 milioane lei (5,7%) sub nivelul prevederilor bugetare definitive; plăţile efectuate, în sumă de 144.418,8 milioane lei, sunt cu 7.134,4 milioane lei (4,8%) sub nivelul creditelor bugetare definitive; deficitul bugetar, în sumă de 35.773,4 milioane lei, este cu 678,7 milioane lei (1,9%) sub nivelul prevederilor bugetare definitive.
„Însă, comparând încasările realizate, plăţile efectuate până la finele anului 2017 şi deficitul înregistrat, cu sumele absolute ale veniturilor, cheltuielilor şi deficitului, aprobate prin Legea nr. 6/2017, rezultă o nerealizare a veniturilor estimate iniţial de 7,2%, o diminuare a cheltuielilor cu 3,8% şi, implicit, o depăşire a deficitului iniţial de 8%. De altfel, şi ca procent din PIB, deficitul bugetului de stat înregistrat la sfârşitul anului 2017 (4,2% din PIB) a fost mai mare cu 7,69% faţă de cel aprobat prin Legea nr. 6/2017 (3,9% din PIB)”, arată raportul.
Finanţarea deficitului bugetului de stat s-a asigurat în proporţie de 97,4% din surse interne şi de 2,6% din surse externe.
În perioada analizată, pentru finanţarea deficitului bugetului de stat cumulat, în sumă de 188.304,1 milioane lei, ca surse de finanţare s-au utilizat împrumuturi de stat contractate de pe piaţa internă, în sumă totală de 53.119,6 milioane lei, certificate de trezorerie emise pentru populaţie şi nerăscumpărate la scadenţă şi transformate în certificate de depozit, în sumă totală de 782,5 milioane lei, împrumuturi temporare din Contul curent general al Trezoreriei Statului, în sumă totală de 130.223,4 milioane lei, iar, ca surse de finanţare externă, împrumuturi de stat contractate de pe piaţa externă, în sumă totală de 4.961 milioane lei.
„Din analiza datelor se remarcă faptul că în perioada 2015-2017 finanţarea deficitului bugetar nu s-a realizat în proporţie echilibrată din surse interne şi externe”, arată raportul.
Totodată, se observă faptul că deficitul cumulat al bugetului de stat înregistrează o evoluţie ascendentă, de la o valoare absolută de 46.661,3 milioane lei în anul 2015 la o valoare absolută de 77.521,6 milioane lei în anul 2017, mai arată raportul.
Din analiza indicatorilor cuprinşi în anexele la situaţiile financiare ale celor 61 de ordonatori principali de credite, întocmite potrivit contabilităţii pe bază de angajamente, au rezultat o serie de neconcordanţe sau abateri, care însă nu afectează semnificativ realitatea datelor conţinute în Contul general anual de execuţie a bugetului de stat (care conţine, aşa cum am precizat anterior, doar indicatorii de venituri, respectiv de cheltuieli, indicatori realizaţi efectiv potrivit înregistrărilor din Trezoreria Statului).
Curtea de Conturi a exprimat o opinie cu rezerve, cu paragraf de evidenţiere a unor aspecte asupra Contului general anual de execuţie a bugetului de stat, în conformitate cu atribuţiile prevăzute la art. 26 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, şi potrivit standardelor proprii de audit.
În cazul unui număr de 24 de ordonatori principali de credite, reprezentând 38,7% din numărul ordonatorilor principali ai bugetului de stat, abaterea procentuală între prevederile iniţiale şi plăţile efective depăşeşte 10%, ceea ce indică un nivel destul de scăzut al acurateţei programării bugetare.
Pe ansamblu se observă o execuţie bugetară de 95,29%, dacă ne raportăm la prevederile finale, şi de 96,18%, dacă ne raportăm la prevederile iniţiale, fapt ce ar putea conduce la ideea că ordonatorii principali de credite şi-au făcut iniţial o programare bugetară foarte apropiată de necesităţile reale. Însă o analiză în structură evidenţiază faptul că au existat ordonatori principali de credite pentru care s-a subestimat semnificativ necesarul de credite bugetare şi ordonatori pentru care s-a supraestimat semnificativ necesarul de credite bugetare.
Curtea de Conturi a recomandat Ministerului Finanţelor să efectueze o analiză la nivelul fiecărui ordonator principal de credite, care înregistrează o abatere mai mare de 10% faţă de prevederile iniţiale, pentru a identifica elementele care au determinat acest nivel de abatere şi luarea, după caz, a măsurilor necesare pentru corectarea deficienţelor în programare. De asemenea, va fi analizată şi perspectiva implementării unui sistem de sancţionare a ordonatorilor principali de credite care înregistrează, în mod nejustificat, la finele exerciţiului bugetar, diferenţe mai mari de 10% faţă de nivelul de cheltuieli prognozat.
