Creşterea datoriei externe pe termen scurt în primul semestru a fost influenţată în principal de majorarea expunerii instituţiilor de credit, dar şi de împrumuturile companiilor. Datoria pe termen scurt a băncilor a urcat în prima jumătate a acestui an cu aproximativ 800 mil. euro, la 4,3 mld. euro. Faţă de nivelul din iunie 2014, creşterea datoriei pe termen scurt a băncilor a fost de 900 mil. euro. În cazul companiilor, creşterea datoriei pe termen scurt a fost de circa 600 mil. euro.
Datoria externă pe termen scurt reprezintă împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companiile private care trebuie returnate în următoarele 12 luni. O mare parte a datoriei externe pe termen scurt rămâne în contul băncilor, care în anii de boom aduceau fonduri de la băncile-mamă din străinătate pentru a finanţa acordarea de credite pe plan local. Finanţările pe termen scurt erau preferate datorită costurilor foarte mici, ceea ce conferea un avantaj în lupta pentru cotă de piaţă. Cea mai mare parte a capita-lurilor băncilor - fonduri de nivel 1 - sunt în România sub forma capitalului subscris şi vărsat, care nu poate fi în principiu retras, fiind posibilă doar retragerea împrumuturilor subordonate - capitaluri de nivel doi - care sunt în proporţie mai mică faţă de fondurile de nivel 1.
Pe ansamblu, expunerea totală a băncilor s-a diminuat în primul semestru cu aproape 1 mld. euro faţă de sfârşitul anului trecut şi cu 1,9 mld. euro comparativ cu soldul de la jumătatea lui 2014. Declinul a fost determinat de scăderea datoriei băncilor pe termen lung cu 1,8 mld. euro în S1 şi cu 2,8 mld. euro comparativ cu iunie 2014, potrivit datelor publicate de BNR.
Datoria externă pe termen scurt a ajuns să reprezinte aproximativ 67% din rezerva valutară a BNR. La sfârşitul lunii iunie rezerva valutară era de 30,1 mld. euro. Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută este departe de vârful de aproximativ 90%, atins în noiembrie 2008, când analiştii străini avertizau că BNR ar risca să îşi epuizeze întreaga rezervă dacă ar încerca să acopere ieşirile de valută, în eventualitatea unei sistări a finanţării străine. Acest scenariu i-a speriat atunci pe investitori, care s-au retras din România, în timp ce speculatorii au pariat pe o depreciere abruptă a leului.
În primele luni ale acestui an s-a înregistrat o scădere a expunerilor pe titluri de stat.
Intrările de investiţii străine de portofoliu pe piaţa titlurilor de stat au coborât la sfârşitul lunii mai sub 20 mld. lei (4,5 mld. euro), ponderea deţinerilor nerezidenţilor în totalul portofoliului de datorie publică internă ajungând la 17%, în condiţiile oscilaţiilor de sentiment induse de diferite evoluţii conjuncturale la nivel internaţional sau local.
La sfârşitul anului trecut investitorii străini aveau un portofoliu de titluri de stat în lei şi în euro în valoare de 23 mld. lei (peste 5 mld. euro), reprezentând 20,3% din total, ponderea fiind triplă comparativ cu 2009, potrivit datelor publicate de Ministerul Finanţelor. Din titlurile de stat denominate în lei străinii aveau în luna mai un portofoliu de 17 mld. lei (16,6% din total), iar deţinerile nerezidenţilor de instrumente în euro emise pe piaţa locală au ajuns la 640 mil. euro, reprezentând 19% din totalul de aproape 3,4 mld. euro.
Băncile locale au rămas principalul deţinător de titluri de stat, cu o pondere de peste 50%, în timp ce investitorii rezidenţi aveau la finele lunii mai peste 30% din total.
Datoria externă totală a făcut în prima jumătate a anului un pas înapoi după creşterea înregistrată în anii de criză, coborând spre 90 mld. euro. În iunie, soldul datoriei externe totale a ajuns la 90,8 mld. euro, după ce în primăvara anului 2013, depăşise pragul de 100 mld. euro. Reducerea datoriei externe a venit pe fondul ajustărilor din sectorul privat, care şi-a plătit datoriile, dar şi ca o consecinţă a diminuării deficitului bugetar şi a rambursării unor sume importante (peste 60%) din împrumutul uriaş luat de stat de la finanţatorii externi în 2009.
În decembrie 2008, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private şi băncile 61 mld. euro. Din datoria externă suplimentară acumulată în criză, statul este responsabil de cea mai mare parte, cei mai mulţi bani noi din exterior care mai vin în România fiind împrumutaţi de Finanţe.
