În parc, pe holurile şi în curţile şcolilor, în mijloacele de transport, pe plajă sau la bazin, milioane de copii mânuiesc o jucărie făcută din două bucăţi de lemn legate cu o sfoară. Ce anume a provocat moda kendamei şi a altor jocuri cum este fidget spinner-ul? Care este rolul jucăriilor tradiţionale într-o lume tot mai digitală? Cine are de câştigat – şi de ce – de pe urma acestui fenomen, sunt doar câteva din întrebările la care vrem să răspundem.
Kendama denumeşte atât jucăria din lemn cu trei cupe în care poţi prinde o bilă, cât şi jocul cu această jucărie din lemn, inventată în urmă cu sute de ani şi care a cucerit acum copii, tineri şi adulţi din întreaga ţară. Fascinaţia pare cu atât mai neverosimilă cu cât prezentul este dominat de tehnologie, iar gadgeturile de toate felurile sunt tot mai accesibile.
Generaţia cu cheia de gât îi reuneşte pe cei care au copilărit în România comunistă în anii ’70-’80. Generaţia tinerilor de acum a primit diferite denumiri precum „millennials” sau „generaţia Z”. La fel de bine i-am putea denumi şi „Generaţia cu kendama de gât”, după cum spune şi Balazs Kiss, manager Juggler.ro, magazin online de jucării creative. Obiectivul principal în jocul cu kendama este de a-ţi coordona corpul pentru a prinde tama (bila) cu diferite părţi ale mânerului ken.
Aşadar, o jucărie de lemn care, contrar aşteptărilor, într-o lume digitală a jocurilor video şi smartphone-urilor, a reuşit să creeze o veritabilă isterie şi să cucerească milioane de copii din toată lumea, inclusiv din România. Ţara noastră a stabilit un record european la competiţia de kendama; 659 de persoane s-au înscris şi au participat la concursul Kendama Play de la Bucureşti. Competiţia din Capitală a devenit astfel cea mai mare din Europa şi a doua din lume, după cea de la Singapore.
