Dar, a adăugat şeful guvernului – cu trimitere la faptul că traversăm un an electoral – este nevoie să fie evitată o cursă a promisiunilor ca cea din 2009, la alegerile prezidenţiale precedente, care a condus la dezastrul de un an mai târziu când factura populismelor a însemnat tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA de la 19% la 24%.
Premierul a angajat ieri răspunderea guvernului în faţa Parlamentului pe un program de măsuri care au în vedere, între altele, reducerea CAS cu 5% la angajator, cote de impozitare de 16%, 12% şi 8% pentru veniturile salariale, revenirea la un TVA de 19%, TVA redus la alimente, introducerea unui sistem de pensii pe modelul german al conturilor individuale sau continuarea majorării salariului minim. Aceste măsuri nu au prevăzute termene de aplicare, motiv pentru care opoziţia a calificat programul drept „o glumă“. Premierul a susţinut însă în Parlament, citat de Mediafax, că nu doreşte să promită ca în trecut.
„Cer sprijin Parlamentului pentru a nu repeta greşelile din 2009: să mărim nivelul de aşteptare a populaţiei, să purtăm o adevărată cursă a promisiunilor, pregătind practic un dezastru cum a fost cel din 2010.“
Dimpotrivă, opoziţia, în principal PNL, până de curând un stâlp al guvernului, susţine că programul prezentat de premier (care are multe din elementele programului de guvernare al fostei USL) nu este unul „de acţiune“, ci unul „electoral“ şi „botezat“ pe deasupra. „Nu mă pricep la şpriţ, este un domeniu în care nu am cunoştinţele necesare“, a răspuns Ponta acuzaţiilor lui Crin Antonescu, anume că programul guvernului este unul diluat din cel al USL, pe principiul „torni apă în vin“.
După angajarea răspunderii, poate interveni o moţiune de cenzură la adresa guvernului – PDL a decis să încerce să strângă semnături pentru ea –, moţiune care are, în cazul de faţă, puţine şanse de reuşită, dat fiind că guvernul Ponta 3 se poate baza pe sprijinul a aproximativ 60% din Legislativ.
Constituţional, dacă o moţiune depusă în 3 zile de la data angajării răspunderii este votată de majoritatea parlamentarilor, guvernul cade. Dacă nu, documentul pe care guvernul şi-a angajat răspunderea (o declaraţie de politică generală, un proiect de lege sau un program) este adoptat fără dezbatere, iar el devine obligatoriu pentru executiv. Două guverne – Boc 1 şi Ungureanu – au fost demise prin moţiune, după Revoluţie.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.03.2014
