Cu mulţi ani în urmă l-am rugat pe Vasile Puşcaş să-mi povestească despre culisele negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Îşi încheiase de câţiva ani mandatul de negociator-şef, avea în memorie tumultul şi, într-un fel, dramatismul, plusurile şi renunţările acelor ani. „Poate într-o carte de memorii o să povestesc. Sunt lucruri care nu pot fi încă spuse“, mi-a spus. Ultima carte a profesorului Vasile Puşcaş, Negocieri pentru parteneriate, nu este o carte de memorii, probabil nu a venit vremea memoriilor. Este una despre tehnici de negociere. Scrisă de cineva care a fost miezul unora dintre cele mai importante negocieri pe care le-a purtat România în istoria ei. Trăim într-o lume în care împricinaţii sunt din ce în ce mai mulţi, iar negociatorii din ce în ce mai puţini.
