Un număr de 83 de consilieri şi secretari economici din Ministerul Economiei sunt detaşaţi în străinătate şi remuneraţi în dolari sau euro, jumătate dintre aceştia câştigând de cel puţin două ori mai mult decât ministrul de resort.
Rolul principal al acestor salariaţi este să deschidă noi pieţe pentru companiile româneşti şi să dezvolte exporturile, însă cei mai bine plătiţi consilieri sunt postaţi în state unde mărfurile „made in Romania“ sunt o raritate.
Datele publicate de minister arată că ministrul economiei Varujan Vosganian a încasat în luna martie un salariu brut de 7.643 de lei (2.329 de dolari). Ministrul are însă un salariu mai mic decât detaşaţii comerciali din minister, care primesc de la 3.000 de dolari în sus pentru promovarea economiei României în marile capitale ale lumii.
Problema supracompensării detaşaţilor comerciali este însă veche. Fostul ministru al economiei Adriean Videanu spune că puţini dintre oficialii trimişi să dezvolte legături comerciale în interesul României se ţin de treabă.
„Experienţa mea a fost dezastruoasă cu misiunile noastre economice. Din păcate, foarte puţini dintre cei care ar trebui sa facă business în interesul ţării acolo o şi fac“, a declarat Videanu, care a ocupat funcţia de ministru al economiei între 2008 şi 2010.
Cel mai frapant caz este al consilierului economic din Bagdad, care primeşte un salariu brut de 8.583 de dolari pe lună sau 6.500 de euro, în condiţiile în care schimburile comerciale ale României cu Irakul abia depăşesc cifra de 100 mil. euro. Dacă o parte din această sumă s-ar putea explica prin nevoia de a motiva funcţionarul să lucreze într-o ţară cu probleme de securitate, de la un punct salariul trebuie justificat de rezultatele muncii desfăşurate pentru reprezentarea intereselor economice ale ţării.
Greu se poate explica şi remuneraţia generoasă a reprezentanţilor ministerului postaţi în Beirut şi Tel Aviv. Salariile lunare ale acestor funcţionari trec de 4.500 de euro brut (54.000 de euro pe an), însă exporturile României în Liban se învârt an de an în jurul valorii de 130 mil. euro, iar vânzările către Israel sunt de doar 200 mil. euro.
Lista publicată de Ministerul Economiei arată însă că funcţionarii plasaţi la principalii parteneri comerciali ai României îşi fac treaba pe bani mai puţini. Astfel, consilierul care activează în München câştigă 3.631 de euro brut, la fel ca ministrul consilier postat la Paris. Aceeaşi sumă o primeşte lunar funcţionarul însărcinat cu dezvoltarea exporturilor către Polonia, iar toţi trei încasează mai puţini bani decât miniştrii consilieri postaţi în Madrid sau Budapesta, care primesc 4.538 de euro.
Mai stranii sunt salariile oficialilor Ministerului Economiei postaţi la Chişinău, în condiţiile în care costul vieţii în capitala Republicii Moldova este cel mai mic din Europa: consilierul economic încasează 3.500 de euro, iar ministrul consilier câştigă 4.200 de euro. Veniturile celor doi reprezentanţi ai României în ţara vecină sunt chiar mai mari decât salariul încasat de consilierii economici detaşaţi în New York şi Los Angeles, două dintre cele mai scumpe oraşe din Statele Unite.
La o astfel de diferenţă, apare întrebarea dacă este într-adevăr necesar un detaşat comercial în Irak sau Liban. Videanu apreciază că, în afara statelor ca Italia sau Franţa, adică destinaţiile cele mai importante pentru exporturi, „valoarea salariilor este mai mare decât vânzările României“.
Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), crede că viabilitatea consiliilor economice ar trebui să fie verificată prin interesul mediului de afaceri de a face parteneriat cu statul în susţinerea acestor activităţi.
Videanu a menţionat o idee similară ca una din propunerile din timpul mandatului său, respectiv ca structurile patronale să se implice alături de Ministerul Economiei şi Ministerul de Externe în desemnarea reprezentanţilor. „Este o chestiune de politică economică şi export. Dacă constatăm că există business mic şi mijlociu şi acelea sunt pieţe promiţătoare, spunem da dom’le“, spune Pogonaru.
El a mai spus că businessul mare românesc şi cel mare străin se descurcă şi fără ca statul să le deschidă porţi în străinătate, însă pentru o afacere mică sau mijlocie, costurile ieşirii la export sunt prohibitive. „Haideţi să fim realişti. Nu ştiu dacă micii întreprinzători români vor fi în stare vreodată să se organizeze pentru a vinde în Irak“, a arătat preşedintele AOAR.
Lista publicată de Ministerul Economiei arată însă că funcţionarii plasaţi la principalii parteneri comerciali ai României îşi fac treaba pe bani mai puţini
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
