Eveniment

Două idei utopice care ar scoate din amorţeală cea mai importantă piaţă din economie şi ar stârni întrebări legate de interesele României. Cărţi şi bani avem. Cine le joacă?

Două idei utopice care ar scoate din amorţeală cea mai importantă piaţă din economie şi ar stârni întrebări legate de interesele României. Cărţi şi bani avem. Cine le joacă?

Autor: Cristian Hostiuc

06.12.2015, 19:40 6996

Pieţele de energie - petrol, gaze, energie electrică, energie nucleară, energie eoliană etc. - din întreaga lume sunt în scădere din cauza reducerii cererii şi a preţurilor acestor produse.

Pe acest fond, toate companiile se confruntă cu scăderea veniturilor şi aproape toate se îneacă în datoriile pe care le-au făcut în perioada de boom, atunci când plăteau orice preţ pentru achiziţia unor pieţe şi a unor resurse. Aşa s-au format câţiva mastodonţi la nivel mondial, mai puternici decât statele.

Căderea preţului petrolului a schimbat peisajul mondial, aducând marile companii în situaţia de a se diviza şi a-şi vinde din active ca să-şi plătească datoriile.

Shell, BP, Exxon, Chevron renunţă la investiţii şi la zăcăminte, E.ON şi RWE din Germania se rup în bucăţi, Enel caută investitori pentru operaţiunile pe care le deţine în alte ţări (aproape un an operaţiunile din România au fost puse în vânzare, dar în final italienii au renunţat).

Unde este România în acest peisaj?

Dacă ne uităm la istoria noastră capitalistă  de două decenii, România a fost în contratimp, cel puţin din punctul de vedere al mişcărilor statului. Când în afară statele îşi formau campioni naţionali în energie, România, reprezen­tată de guvern, îşi împărţea energia şi se vindea pe bucăţi.

Acum, când toţi în lume vând, de ce nu şi-ar aduna România companiile energetice în holding?

 

1. Dacă s-ar uni Romgaz cu Hidroelectrica?

Toată lumea spune că nu are niciun sens, că nu se pot face sinergii. Poate aşa este, dar împreună ar rezulta o companie / un holding numărul 1 în România cu o valoare de piaţă de peste 5 miliarde de euro, depăşind Petrom  (4 miliarde de euro), cu afaceri cumulate de 1,7 miliarde de euro şi cu un profit de aproape 500 de milioane de euro.

În acest moment afacerile Romgaz sunt în scădere din cauza reducerii cererii interne, în schimb Hidroelectrica creşte datorită cererii de energie la export.

Holdingul ar conta mai mult în regiune şi ar avea resursele financiare pentru a se uita după alte active care apar la vânzare. În orice moment Romgaz Ă Hidroelectrica ar putea să împrumute peste 2 mld. euro pentru achiziţii.

Pe bursă, acolo unde acum acţiunile Romgaz se tranzacţionează şi unde Hidroelectrica vrea să ajungă, ar rezulta un grup suficient de mare, care să atragă atenţia celor mai mari investitori din lume.

România nu are în acest moment o companie la care să se uite marile fonduri şi să atragă miliarde de euro care se plimbă pe ecrane în căutarea unor companii mari cu un free-float rezonabil.

Statul român, care deţine acum 70% din Romgaz şi 80% din Hidroelectrica, ar putea obţine fără probleme un miliard de euro dacă şi-ar vinde o parte din acţiuni fără să piardă controlul, dacă acest lucru reprezintă un motiv de îngrijorare.

Ce să facă statul cu banii mai departe?

 

2. Dacă ar cumpăra  statul acţiunile pe care vrea să le vândă Fondul Proprietatea la Petrom?

Fondul Proprietatea deţine în acest moment 18,9% din Petrom, participaţie evaluată la preţul actual de pe bursă la circa 740  de milioane de euro.

De mai bine de un an, Fondul Proprietatea încearcă să-şi lichidizeze această participaţie pentru a obţine bani ca să le dea acţionarilor.

Principalul acţionar de la Fondul Proprietatea este fondul american de investiţii Elliott, care îi presează pe administratorii de la Franklin Templeton să vândă acţiunile deţinute de FP la companiile româneşti şi să ramburseze bani acţionarilor.

Din cauza căderii preţului la ţiţei, acţiunile Petrom au scăzut de la 0,420 lei la 0,299 lei, adică cu aproape 30%. În 2004 guvernul Năstase a vândut pachetul majoritar de la Petrom cu 0,24 lei/acţiune.

În 2011 guvernul Boc era dispus să vândă 10% din Petrom la un preţ de 0,37 lei/acţiune, dar tranzacţia nu s-a mai realizat pentru că investitorii ofereau numai 0,32 lei/acţiune. Acum o acţiune este 0,3 lei, iar tendinţa este de scădere atât la nivelul valorii acţiunii, cât şi la nivelul dividendelor.

În aceste condiţii, dacă fondul Proprietatea (Franklin Templeton ) vrea să vândă, statul poate să cumpere ca să-şi mărească participaţia de la 20% cât are în prezent.

Petrolul nu va sta la acest preţ pe vecie, iar orice creştere va mişca valoarea Petrom. Mai mult decât atât, dacă statul crede în proiectul de gaze al Petrom cu Exxon din Marea Neagră, ar trebui să ridice miza pe Petrom.

 

De trei ani avem un Minister al Energiei, pe unde au trecut trei miniştri care nu au fost în stare să pună pe masă o nouă strategie energetică pentru România. Toţi au preferat să vorbească despre ea, dar nimeni nu a venit cu ceva concret.

Energia – petrol, gaze, energie electrică, etc. - este o piaţă de monopol de aproape 30 de miliarde de euro pe an care îmbătrâneşte sau se îneacă în propriul succes (energia eoliană).

Ce-o fi aşa de greu să pui pe masă o strategie energetică pe 20 de ani care să atragă investiţii de peste 5 miliarde de euro pe an şi care să „resusciteze” economia.

România este promovată în afară ca idei cu investiţii de viitor prin IT, energie şi agricultură.

Dacă piaţa de energie stă însă degeaba, fără mişcări „utopice” şi fără o strategie de viitor, vom rămâne închişi în propriile graniţe.  

Cărţi avem, cine le joacă? Până acum la cacealma suntem buni. Acum avem toate atuurile şi banii.  

AFACERI DE LA ZERO