Eveniment

Economia nu înseamnă doar curs valutar, Robor sau inflaţie. Cine mai vorbeşte de producţia de sodă caustică, de oţel, de ciment, de ţevi de PVC sau de cărămizi?

Economia nu înseamnă doar curs valutar, Robor sau...

Autor: Sorin Pâslaru

27.06.2017, 00:07 1915

„Ca să faci o tonă de sodă caustică, un produs care este precum pâinea, necesar în toate ramurile economiei, îţi trebuie 1,5 tone de sare, care costă 20 de euro. Dar tona de sodă caustică obţinută costă 450 de euro. Iată valoarea adăugată, iată cel mai simplu exemplu ce valoare aduce industria chimică unei ţări”.

Când mulţi se întreabă ce cale are economia românească de urmat pentru a trece de la statutul de penultima cea mai săracă ţară din UE la cea de membră a zonei euro, Virgiliu Băncilă, preşedintele Chimcomplex Borzeşti, are un răspuns simplu: să punem la lucru resursele naturale.

România este pe primele cinci locuri din UE la producţia de petrol, la producţia de gaze naturale şi deţine rezerve semnificative de sare, cărbune sau calcar, însă importă produse chimice de 8 miliarde de euro pe an la exporturi de 2 miliarde de euro. De ce? Pentru că nu are capacităţI de prelucrare.

Sectorul chimic produce cel mai mare deficit comercial. Importurile din industria auto au fost echilibrate în timp cu creşterea exporturilor de automobile fabricate de Automobile Dacia. Importurile de produse agroalimentare au fost compensate în ultimii ani de exporturile de cereale şi animale vii, pe fondul creşterii medii de producţie de cereale la hectar şi al subvenţiilor acordate la hectar.

„Dacă luăm gazele naturale, decât să le ardem, mai bine le prelucrăm. Gazul este o resursă formidabilă, mult mai bună decât ţiţeiul, pentru că este mai economică şi chimizarea gazelor poluează mai puţin decât chimizarea ţiţeiului”, a spus ieri Băncilă la o conferinţă despre industria României organizată de Ziarul Financiar.

Sunt voci care spun astăzi – nu numai în România dispar capacităţi industriale, trecem spre o economie a serviciilor. Corect. Dacă am putea trece într-o generaţie din economia primară, de exploatare a resurselor naturale, adică de la ferme  -la economia terţiară, a IT-ului, ar fi o şansă.

Însă până atunci resursele naturale ale României trebuie puse la treabă. În 5-10 ani, vom avea acces la zeci de miliarde de mc de gaz nou în Marea Neagră. Nimeni nu discută astăzi limpede ce se va întâmpla cu acest gaz, dacă va merge direct în Occident.

 „Gazul care va fi extras din Marea Neagră trebuie valorificat superior, utilizat cu multă chibzuială şi înţelepciune. În China industria chimică s-a dezvoltat enorm întrucât chinezii fac chimizarea gazelor. De la un mare importator de îngrăşămite chimice au ajuns un mare exportator prin chimizarea gazelor naturale. Din chimizarea gazelor naturale se pot obţine îngrăşăminte chimice, policlorură de vinil, intermediari pentru medicamente, orice”, a explicat Băncilă.

Nu mai contează ce-a fost. Contează unde suntem astăzi, ce posibilităţi avem şi ce resurse putem pune la lucru. Ce ne arată faptul că Turcia, Coreea de Sud sau China investesc în industrie şi devin din importatori de oţel/ciment/îngrăşăminte chimice exportatori?

Cum a ajuns România să mai producă astăzi doar 3 milioane de tone de oţel pe an, la fel ca în 1966, faţă de 12 milioane de tone în 1990? Nu se mai construiesc case, nu se mai fac şosele, nu mai avem nevoie de poduri, clădiri de birouri sau şcoli?

Astăzi, cei mai urmăriţi indicatori în economie sunt cursul valutar, Robor-ul sau inflaţia. Puterea simbolică şi de competenţă este la Banca Naţională, instituţia care are grijă de bani. Este foarte bine, stabilitatea macro-economică şI bunul mers al instituţiilor financiare sunt esenţiale. 

Producţia annuală de sodă caustică, de oţel, de ciment, de ţevi de PVC sau de cărămizi nu mai contează? Stabilitatea nu este de ajuns pentru a avea dezvoltare economică. Fără investiţii în capacităţi industriale, în noi tehnologii şi în punerea de valoare adăugată peste resursele naturale economia nu înaintează.

Nu contează cine face aceste investiţii – capital românesc, străin. Cine pune la lucru sarea, gazul, calcarul, lemnul, cărbunele, cine poate mobiliza capital pe termen lung pentru a pune la treabă resursele locale, acela va câştiga.

sorin.pislaru@zf.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO