Eveniment

Emil Bivolaru, partener NNDKP litigii: Optimizarea fiscală nu înseamnă evaziune fiscală

ZF/NNDKP Cum administrăm riscurile fiscale şi (macro) economice în 2020?

Emil Bivolaru, partener NNDKP litigii: Optimizarea...

Autor: Răzvan Botea

19.02.2020, 14:01 921

Optimizarea fiscală care poate comporta un risc de abuz fiscal, în contextul în care acest abuz se traduce printr-o interpretare eronată a legii fiscale – nu înseamnă evaziune fiscală sau fraudă fiscală, a spus Emil Bivolaru, partener NNDKP litigii, în cadrul evenimentului ZF/NNDKP Legal&Tax Cluj-Napoca.

„Optimizarea fiscală creează sau nu risc de abuz fiscal în comparaţie cu riscul de evaziune fiscală? Din punct de vedere juridic abuzul fiscal strict din perspectiva legii civile nu este echivalent şi nu va fi echivalent niciodată cu evaziunea fiscală sau frauda fiscală. Evaziunea fiscală prezumă o intenţie directă de a frauda şi are la bază de cele mai multe ori crearea unor mecanisme simulate de a atrage atenţia unui eventual control cu privire la operaţiuni care nu au avut loc niciodată”, a spus el.

Bivolaru mai explică faptul că o interpretare greşită a legislaţiei fiscale poate constitui un abuz fiscal, iar acest lucru se poate corecta printr-o decizie de impunere din partea autorităţilor fiscale, însă nu intră în aceeaşi zonă cu evaziunea sau frauda fiscală.

„A interpreta în sens contrar dispoziţiile legii faţă de modul în care o autoritate fiscală o face nu înseamnă în sine ajungerea în zona de evaziune fiscală ci cel mult un abuz fiscal care poate duce la o decizie de impunere, în contextul în care se contată că respectivul abuz a fost o situaţie de interpretare greşită a legislaţiei fiscale. În practica instanţelor naţionale se conturează această concluzie: abuzul fiscal nu trebuie echivalat cu evaziunea fiscală şi frauda fiscală.”

Ce a mai spus Emil Bivolaru:

Litigiile cu o anumită complexitate ajung să fie rezolvate chiar şi în 5-6 ani de zile. Faţă de acum 10 ani avem cu 60% mai multe dispute fiscale care sunt aduse în instanţă şi acest lucru creează presiune pe judecători şi pe corpul de specialişti în litigii fiscale.

Nu suntem singurii în situaţia în care rezolvarea litigiilor fiscale se desfăşoară greoi. Peste tot în lume se întâmplă – în Italia e nevoie de 10 ani, în Germania 4-5 ani de zile, în Franţa 3-4 ani de zile. Practic suntem la media europeană în termeni de soluţionare a litigiilor fiscale.

Gradul de complexitate al litigiilor fiscale a crescut în ultimii ani din cauză că business-ul, modul de a face afaceri a devenit mult mai cmplex. Suntem în situaţia în care de multe ori problemele tehnice din spatele unei decizii fiscale sunt extrem de complicate şi lasă loc de un abuz de interpretare din partea autorităţii fiscale. Nu acuz, însă există acest mod în care se pleacă, pe o încercare de a prezuma că în situaţia contribuabilului trebuie găsită o problema nerezolvată şi nu putem pleca fără să lăsăm o mică amendă sau o mică decizie de impunere. Această este atitudinea oriunde -  în Bucureşti, Cluj sau alte state europene.

O soluţie în acest sens este corpul de consultanţi fiscali care participă alături de inspectorii fiscali şi contribuabili la inspecţia fiscală şi sprijină judecătorul să înţeleagă foarte bine chestiile tehnice foarte delicate pe care un judecător, oricât de pregătit, nu le va putea pătrunde.

Acest corp al experţilor, consultanţi fiscali acceptaţi oficial pe listele Miinisterului Justiţiei ca şi persoane care pot emite opinii de specialitate în actul de justiţie, este un lucru foarte bun.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO