De ce impactul creşterii exporturilor din ultimii ani asupra economiei nu a fost foarte puternic? Potenţialul exporturilor este limitat având în vedere dependenţa de evoluţia economiilor din UE, principalii parteneri comerciali ai României, precum şi din cauza ponderii reduse a exporturilor în PIB comparativ cu aportul consumului intern.
Totodată, impactul limitat al exporturilor este legat de faptul că în cuantificarea aportului la PIB nu contează doar exporturile în valoare absolută, ci exporturile nete, fiind importantă şi dinamica importurilor.
„Istoric vorbind, există o corelaţie între evoluţia exporturilor României şi creşterea economică. Pe de altă parte, impactul este relativ limitat deoarece creşterea exporturilor a antrenat de obicei şi o creştere a importurilor, ceea ce a limitat contribuţia netă a comerţului exterior la creşterea economică. Această situaţie se datorează faptului că din păcate exporturile româneşti nu înglobează încă suficient de multă valoare adaugată chiar dacă tendinţa din acest punct de vedere este pozitivă“, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.
Rolul important al exporturilor în relansarea economiei poate fi privit şi prin prisma efectului de antrenare în economie, adică firmele exportatoare să facă investiţii, să-şi plătească salariaţii mai bine, iar aceştia să înceapă să consume.
„Corelaţia dintre exporturi şi creşterea economică este una directă şi pozitivă, mai ales că reprezintă o componentă a PIB. În primul an de criză economică exporturile s-au redus pe fondul cererii externe în scădere, însă ca urmare a diminuării drastice a cererii interne (pe fondul scăderii consumului, investiţiilor în contextul ajustării fiscale şi externe), importurile s-au contractat şi mai mult (astfel că exportul net a avut o contribuţie pozitivă la dinamica PIB). Ulterior, revenirea exporturilor pe plus simultan cu menţinerea ritmului de creştere a importurilor sub cel al exporturilor a contribuit pozitiv la creşterea economică. Cu alte cuvinte, în toată această perioadă evoluţia economică a fost pozitiv influenţată de exportul net“, a declarat Cătălina Molnar, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
În perioada 2010-2014 exporturile de bunuri şi sevicii au crescut cu peste 9% pe medie pe an (doar anul 2012 având o contribuţie negativă).
„Este evident că exporturile au fost motorul revenirii economice, iar capacitatea de investire a firmelor exportatoare a fost mai mare“, mai spune Molnar.
Economia României este încă puternic dependentă de zona euro, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate, dar în ultimii ani s-a observat continuarea creşterii gradului de diversificare geografică, exporturile către ţările non-UE fiind în creştere.
Valoarea exporturilor totale s-a dublat din 2008 până anul trecut, apropiindu-se de un maxim de 50 mld. euro.
Odată cu venirea crizei financiare şi economice mondiale, România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit în consum şi criza a intrat în prelungiri. Au fost doi ani de cădere liberă, în 2009 şi 2010. După declinul de 6,6% în 2009 şi scăderea de 1,1% în 2010, economia a revenit pe creştere. Însă redresarea a fost lentă. După un avans de 2,3% în 2011, a urmat un plus al economiei de doar 0,6% în 2012, iar în 2013 saltul economiei a fost de 3,5%.
Cum au mers economia şi exporturile în anii de criză
În 2009, anul în care criza a fost resimţită din plin în România, exporturile s-au prăbuşit cu aproape 14%. Cu toate că în 2010 exporturile au înregistrat o creştere record de peste 28%, nu au antrenat revenirea economiei, care a continuat să se zbată în recesiune. Aceste date au spulberat mitul relansării prin exporturi. Exporturile erau văzute ca soluţia salvatoare pentru ieşirea României din recesiune. Însă în absenţa relansării cererii interne, a consumului, s-a materializat o nouă contracţie a economiei.
Anul trecut exporturile s-au apropiat de un maxim de 50 mld. euro, depăşind cu 10% nivelul din 2012. Iar economia a înregistrat în 2013 un salt de 3,5%.
Şi în primul semestru din acest an exporturile au ajutat economia, însă nu suficient de mult pentru a fi evitată revenirea în recesiune tehnică. Exportul net a avut o contribiţie de Ă1% la creşterea economică de 2,4%, consecinţă a creşterii cu 12,8% a exporturilor de bunuri şi servicii corelată cu creşterea mai redusă a volumulului importurilor, cu 10,6%. Pe de altă parte, cererea internă a avut o contribuţie de doar 0,3 puncte procentuale la ritmul anual al PIB în trimestrul doi. Cert este că exporturile în perioada crizei au susţinut economia în mare măsură. Fără exporturi probabil recesiunea ar fi fost mai pronunţată, după cum spune analistul economic Aurelian Dochia.
„Exporturile au fost colacul de salvare. Însă ponderea exporturilor este mică, de circa 36% din PIB, astfel că acestea nu au putut să şteargă recesiunea. Consumul intern, şi în România ca şi în alte ţări, dă greutate creşterii economice, având o pondere de circa 70% din PIB. O dinamică bună a exporturilor poate să ajute, dar nu poate să răstoarne trendul imprimat de consumul intern.“
Dochia a amintit că România este dependentă de Uniunea Europeană în proporţie de circa 70% în sfera comerţului extern. Şi oricât s-a vorbi despre diversificarea exporturilor nu putem să ne desprindem de UE prea mult.
Dacă ne uităm la ce investiţii s-au făcut în ultimii ani, cele mai multe au implicat activităţi din zona industriei (cu preponderenţă în sectoarele orientate către exporturi), agricultură (susţinute şi de fondurile europene, dar şi de interesul străinilor către acest sector - segment care de asemenea oferă bunuri tranzacţionabile la extern) şi energie. Mai mult în ultimii ani s-au extins şi investiţiile în sectorul IT care contribuie din ce în ce mai mult la exportul de servicii ñ România fiind considerată un centru în creştere de dezvoltare în acest domeniu şi de externalizare a serviciilor suport din alte ţări, susţine Molnar.
Analizând performanţa României în domeniul exporturilor în context regional se observă că în perioada 2010-2013 România s-a clasat pe locul 4 în top UE din punct de vedere al ritmului de creştere a volumului de exporturi de bunuri şi servicii (după Estonia, Lituania şi Slovacia), maximul atingându-se în 2013 când s-au înregistrat investiţii în noi capacityăţi de producţie în companii exportatoare (adiţional lansării unei linii de produse noi de către Dacia).
În ce ţări exportă România
Germania, Italia şi Franţa au rămas în anii de criză pe podium în topul celor mai importante ţări partenere la export, având o pondere de circa 40% din total exporturi. Pe poziţiile următoare s-au plasat Turcia şi Ungaria. Federaţia Rusă, care nu era prezentă în top 10 în 2008, a intrat în 2013 în top pe locul 9 înlocuind Ucraina.
Pentru a suplini reducerea exporturilor către Uniunea Europeană, analiştii au recomandat extinderea pieţelor de desfacere din afara Uniunii, spre Asia sau America, însă procesul este de durată şi afectat de concurenţa puternică pe costuri de producţie.
De-a lungul timpului s-a observat o îmbunătăţire a structurii exporturilor româneşti, ponderea bunurilor cu valoare adăugată mare devenind din ce în ce mai ridicată (ponderea echipamentelor, maşinilor şi mijloacelor de transport fiind de 43% în total exporturi în primele 7 luni din 2014, faţă de 26% în 2005). În acelaşi timp, gradul de concentrare pe anumite sectoare (ex auto) a crescut ñ putând deveni un punct vulnerabil în anumit(e) condiţii de piaţă/context economic, spune economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
Echipamentele electrice şi dispozitivele mecanice, mijloacele de transport şi textilele deţin jumătate din exporturile României. Ponderea mijloacelor de transport în total exporturi s-a triplat în ultimii zece ani, de la 5,7%, spre 17%, urcând până pe locul doi în topul celor mai importante sectoare exportatoare. În schimb, dacă ne uităm la exportul de materii prime, ponderea s-a menţinut relativ constantă, cu accentuări pe zona exporturilor de produse vegetale şi scăderi mai mari pe zona produselor minerale (petrol, carbune etc) şi metale.
