De ce să mai faci fabrici în România şi să te chinui să găseşti angajaţi? În loc să încurajeze investiţiile în producţie şi munca, PSD încurajează chiriile şi renta imobiliară şi susţine războiul dus de societate şi Parlament împotriva băncilor aruncând sistemul bancar pe ultimul loc în Europa

Dacă te uiţi puţin la fiscalitatea actuală din România promovată de PSD/ALDE, nu are niciun sens să investeşti într-o capacitate de producţie, într-o fabrică, în găsirea, educarea şi pre­gătirea forţei de muncă. Mai bine îţi investeşti banii  în achiziţia de apartamente şi trăieşti foarte bine din chirii, fără să te bată nimeni la cap, fără să fii nevoit să-ţi cauţi oameni care să mun­cească, fără să investeşti în pregătirea şi educarea lor profesională. 

Fiscalitatea din România încurajează mai mult investiţiile imobiliare decât pe cele productive. Chiar şi impozitul pe dividende de 5% nu înseamnă altceva decât încurajarea com­paniilor să obţină cât mai mult profit şi să investească mai puţin pentru a beneficia de impozitul de 5% şi de încasarea banilor.

Video ZF Live. Radu Georgescu, CFO Network, firmă de consultanţă fiscală şi audit: Adevărata revoluţie fiscală: taxe mai mici şi amânate pentru 900.000 de români

Dacă multinaţionalele îşi repatriază câştigurile şi capitalurile, oamenii de afaceri români îşi investesc surplusul de cash nu în creşterea mai mult a businessului lor de bază, ci în plasarea banilor luaţi ca dividende în dezvoltări imobiliare sau în plasamente la bursă în acţiunile companiilor de stat care dau dividende de trei ori mai mari decât acţiunile europene sau americane (vezi fraţii Pavăl de la Dedeman).

Dacă anumite businessuri româneşti nu mai pot să crească pe piaţa din România, statul român nu le încurajează deloc - fie prin politică fiscală, fie prin protecţie politică - să meargă să cumpere alte companii  în afară, aşa cum fac ungurii, polonezii, austriecii, nemţii, francezii, olandezii sau americanii. 

PSD a promovat o politică fiscală ca şi cum România ar fi ajuns într-un asemenea grad de dezvoltare încât nu mai are nevoie de investiţii pe orizontală. 

PSD încurajează creşterea economică prin măsurile fiscale sau creşterile salariale, dar nu încurajează dezvoltarea economică, şi de aceea foarte mulţi oameni din societate se întreabă ce au câştigat ei fie din căderea comunismului şi apariţia capitalismului, fie din intrarea în UE.

Foarte  multă lume se întreabă de ce Bursa de la Bucureşti este atât de slabă ca putere şi ca posibilitate de finanţare în economie, iar acest lucru se măsoară prin volumul de tranzac­ţionare care exprimă gradul de interes şi prin ridicarea banilor de pe bursă pentru investiţii în loc de credite bancare. 

Bursa de la Bucureşti, adică firmele care sunt cotate, oferă dividende prea mari acţionarilor - când dai dividende de 7-13% faţă de o dobândă bacară de 1-2% - şi folosesc banii mai puţin pentru investiţii şi pentru creşterea businessului.

Dacă mergem mai departe  în economie, dincolo de fisca­litatea care încurajează „statul acasă” şi încasarea banilor, ne izbim de realitatea dureroasă a sistemului bancar din România.

Florian Neagu, director adjunct în cadrul BNR, a realizat într-o opinie cea mai dură analiză a sistemului bancar din România - de ce am ajuns aici - şi oferă  câteva soluţii care ar putea schimba situaţia, nu într-un an, ci peste câteva decenii.

Florian Neagu, director BNR: Ce fel de sistem bancar ne dorim?

Sistemul bancar din România, raportat la dimensiunea economiei, este cel mai mic din UE, cu o pondere a activelor în PIB sub 50%. Bulgaria are o intermediere financiară dublă, iar Cehia are o intermediere financiară de aproape trei ori mai mare decât PIB-ul ei, care este cu puţin peste PIB-ul României.

Pentru că firmele româneşti sunt slabe financiar şi gene­rea­ză o valoare adăugată mică, nici sistemul bancar nu poate să crească. 

Cele mai mari companii din România se finanţează la companiile-mamă, în cazul multinaţionalelor, iar în cazul companiilor deţinute de antreprenori români o bună parte din finanţare este luată de la bănci din afară. 

„Băncile din România finanţează ce-a mai rămas eligibil din economie. Nu au prea mult de unde alege. Firmele care generează majoritatea valorii adăugate brute şi care contează pentru dinamica PIB nu apelează preponderent la băncile din România când au nevoie de un credit”, spune Florian Neagu.

Pentru că nu au de unde alege, pentru că din punct de vedere fiscal nu sunt încurajate investiţiile productive, băncile din România  au avut un rol mai mult în satisfacerea nevoilor indivizilor (credit de consum) decât în a contribui la creşterea economică.  

Băncile din România trebuie să-şi dubleze activele pentru a putea oferi costuri mai reduse de creditare, dar nu au cu cine, pentru că firmele autohtone nu au suficient business.

Pentru că nu există politică de stat pentru a susţine investiţiile, guvernul fiind cel care şi-a redus propriile investiţii la un minim de două decenii pentru a putea plăti salarii şi pensii mai mari, nu avem nici dezvoltarea sistemului bancar, şi nici dezvoltare economică. Mai mult decât atât, PSD susţine prin retorică şi poziţii publice războiul de gherilă dus de societate şi Parlament împotriva băncilor, care nu va duce nicăieri decât la retragerea banilor din România, aşa cum se întâmplă în prezent şi la reducerea sistemului bancar în economie. 

Băncile din Ro­mâ­­­nia pot trăi foarte  bine (au rentabilitatea cea mai mare din UE) din depozitele pe care le-au atras de la populaţie şi pla­sa­rea lor în titluri de stat şi nu mai au nevoie de finanţare externă.

România câştigă supremaţia în topul celor mai profitabile sisteme bancare din Europa. Rentabilitatea capitalurilor în sistemul bancar local a ajuns la 15,6% în T1 din 2017. În Finlanda, Belgia sau Danemarca rentabilitatea este la 12-13%

Această creştere economică se va epuiza la un moment dat, cei care trăiesc din rentă nu vor mai avea cui să închirieze aparta­men­tele pentru că oamenii nu vor mai avea un job pentru că fir­mele nu au mai făcut investiţii, băncile nu vor mai putea să tră­iască din titluri de stat şi toată lumea se va întreba cu ce am rămas.