Aproape 250.000 de români primesc, în fiecare lună, în medie, câte 280 de lei de la stat sub formă de „venit minim garantat”. O mare parte dintre ei sunt persoane apte de muncă, dar care nu se angajează din mai multe motive: salariile sunt prea mici, locul de muncă pe care l-ar putea accepta este departe de casă, iar câteva luni de muncă în străinătate oricum le-ar asigura veniturile necesare pentru o perioadă mai mare de timp decât un job în România.
Angajatorii din vestul ţării, care se confruntă în prezent cu un deficit major de forţă de muncă în fabricile care produc mai ales componente auto pentru export, au apelat în ultima perioadă la sprijinul primăriilor în încercarea de a-şi găsi personal. Este şi cazul comunei Semlac din judeţul Arad, o localitate cu mai puţin de 3.800 de locuitori, unde primăria a devenit un fel de platformă de recrutare pentru angajatorii din industrie.
„La ora actuală avem doar 13 dosare de ajutor social, dintre care 9 sunt pentru persoane în vârstă sau persoane bolnave, care au probleme şi nu pot să muncească, iar în rest populaţia activă este încadrată în muncă, în zona industrială sau în comună. Am reuşit (să reducem numărul asistaţilor social – n.red.) prin tot felul de întâlniri cu reprezentanţi ai întreprinderilor, care au venit cu oferte de muncă, am organizat întâlniri la sediul primăriei şi au angajat oamenii care au venit la discuţii. Au angajat inclusiv oameni care nu au şcoală, există oameni care s-au dus să lucreze la Sânnicolau la Delphi care nu au decât două clase, dar este important că vor să lucreze”, a explicat Letiţia Stoian, primarul comunei Semlac. Ea a adăugat că implicarea comunităţii locale pentru găsirea soluţiilor pentru ca oamenii să se angajeze este esenţială pentru ca nivelul de trai al locuitorilor să crească.
„Am avut discuţii cu tineri care nu aveau decât 4 sau 6 clase şi care voiau să lucreze, pentru că ajutorul social este o sumă foarte mică, iar pentru a obţine venitul minim garantat oricum trebuie să facă orele de muncă prestabilită prin lege, adică să sape în parcuri, în zonele verzi, să văruiască şcoala sau să taie lemne. Eu i-am convins pe oameni că e mult mai bine să aibă un loc de muncă, să primească bonuri de masă, pentru că altfel se descurcă în viaţă”, a mai spus Letiţia Stoian. La finalul lunii iunie a acestui an, 246.931 de români primeau venit minim garantat, potrivit statisticilor Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. Pentru aceştia, statul a cheltuit numai în luna iunie circa 70 de milioane de lei, valoarea medie a acestui tip de ajutor social fiind de 281 de lei. „Am numărat în urmă cu câteva luni, într-o seară, autobuzele care vin din zonele în care muncesc oamenii şi sunt vreo 22. Practic, sunt undeva la vreo 800 de persoane încadrate în muncă în zona industrială din Arad şi 311 de persoane sunt încadrate în muncă în comună”, a mai spus primarul comunei Semlac.
Angajatorii din vestul ţării se plâng de faptul că au proiecte pe care nu pot să le livreze din cauza deficitului de personal, care este acoperit, temporar, cu ajutorul firmelor de recrutare care mută pe o perioadă de câteva luni muncitori din Moldova în Transilvania şi în vest. Totuşi, costurile acestor mutări sunt foarte mari, având în vedere că, pe lângă pachetele salariale, angajatorii trebuie să asigure cazarea şi transportul oamenilor. La rândul lor, o parte dintre locuitorii zonelor mai sărace, cum este Vaslui, refuză să se mute temporar pentru un loc de muncă în Banat, de exemplu, deoarece câştigurile nu ar fi oricum atât de mari, sunt nevoiţi să renunţe la confortul de a sta în propria casă şi de aceea preferă să primească ajutor social, deşi cuantumul acestuia este mai mic.
Întrucât o creştere accelerată a salariilor nu se poate produce peste noapte, o soluţie pentru încurajarea persoanelor apte de muncă să se angajeze ar fi „reglarea” unor probleme legate de ajutorul social, spune un fost primar. „Părerea mea este că ajutoarele sociale ar trebui să se dea pe o perioadă determinată, criteriile de acordare să fie mult mai severe, iar suma primită de beneficiari să fie într-adevăr un ajutor, nu 100 sau 200 de lei.“
Dar cu condiţia să fie pe perioadă determinată. În acest caz, şi omul ştie că la un moment dat se închide robinetul din care tot picură ajutorul social şi s-ar gândi din timp la ce poate face pentru a obţine venituri. Şi în alte ţări există oameni ai străzii care dorm pe bănci şi nu muncesc, dar nici nu sunt asistaţi social. La noi ar trebui să fie la fel: nu am nicio milă faţă de tine atâta timp cât eşti apt de muncă şi există ofertă de muncă pentru tine”, a explicat Corneliu Selegean, fostul primar al comunei arădene Felnac, unde a avut două mandate de primar şi unul de viceprimar (până în 2014) şi care în prezent are un business de producţie şi procesare de fructe. El spune că totuşi în ultima perioada s-au mai înăsprit condiţiile de acordare a ajutoarelor sociale, astfel că cei care vor să primească astfel de beneficii trebuie să meargă la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă să dovedească, cu adeverinţă, că nu şi-au găsit un loc de muncă.
Pe de altă parte, nici limitarea duratei de acordare a ajutoarelor sociale şi nici asigurarea condiţiilor pentru facilitarea găsirii unui loc de muncă de către primării nu pot combate ofertele angajatorilor „occidentali”, care recrutează muncitori români pe salarii de cinci-şase ori mai mari decât în ţară.
„Foarte mulţi locuitori ai comunei noastre sunt plecaţi în Austria, Italia, Germania sau Spania. Mulţi se duc să lucreze 6 luni acolo şi apoi se întorc în ţară şi cu banii strânşi mai trăiesc alte şase luni. Trebuie să crească şi nivelul salariilor, pentru ca fiecare cetăţean din comună să aibă condiţii bune de viaţă”, conchide primarul comunei Semlac.
La finalul lunii iunie a acestui an, economia avea 4,68 milioane de salariaţi, în creştere cu 115.000 de angajaţi faţă de începutul anului, potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii pe baza informaţiilor de la Statistică. Dacă o parte dintre cei 250.000 de asistaţi social care primesc venitul minim garantat ar intra în câmpul muncii, numărul de salariaţi ar ajunge la perioada de dinainte de criză, iar problema deficitului de personal ar fi parţial rezolvată.
