• Leu / EUR4.6590
  • Leu / GBP5.3404
  • Leu / USD4.1340
Eveniment

Fraţii Micula, în calitate de investitori străini, au câştigat primul proces economic împotriva statului român la ICSID

Fraţii Micula, în calitate de investitori străini, au câştigat primul proces economic împotriva statului român la ICSID

Autor: Andrei Cîrchelan, Mădălina Panaete

15 dec 2013 4122

Antreprenorii Ioan şi Viorel Micula din Bihor au câştigat după 8 ani procesul pe care l-au intentat statului român la curtea de arbitraj ICSID de la Washington pe motiv că le-au fost eliminate anumite facilităţi fiscale, având în vedere că ei au venit în România ca investitori străini, din Suedia. Ei au cerut 250 mil. dolari despăgubiri, dar le-au fost acordate 376 mil. lei (85 mil. euro), plus dobânzi. Suma stabilită de arbitri este una dintre cele mai mari compensaţii acordate în istoria ICSID.

Procesul a fost deschis în anul 2005 la Centrul Inter­national de Re­glementare a Dis­putelor Relative la Investiţii (ICSID) de pe lângă Banca Mondială, cea mai înaltă instanţă jude­cătorească pentru litigiile economice, şi viza de­cizia autorităţilor române pri­vind eli­minarea unor facilităţi fiscale acor­date grupului Euro­pean Drinks pentru investiţiile în zonele defavorizate.

Motivaţia deciziei de la Wa­shington a fost publicată într-un document de 370 de pagini emis joi-noaptea.

Fraţii Ioan şi Viorel Micula, prin­cipalii acţionari ai grupului alimentar Eu­ropean Drinks, care au şi cetăţenie sue­deză, susţineau la data deschiderii pro­cesului, în 2005,  că  statul român nu şi-a respectat an­ga­jamentele referitoare la pro­tecţia reciprocă a investiţiilor cu­prinse în Acordul bilateral dintre Suedia şi România.

 

„Solicităm să se menţină angaja­mentele luate şi  să nu fim trataţi dis­criminatoriu faţă de alţi investitori. Ca cetăţeni suedezi, investiţiile făcute de noi pot fi considerate investitii suedeze în România“, declara la vremea res­pectivă Ioan Micula.

Dosarul în care proprietarii grupului European Drinks, fraţii Ioan şi Viorel Micula, acuzau guvernul că ar fi încălcat Tratatul bilateral româno-suedez prin care investiţiile reciproce erau protejate de anumite taxe a fost admis în 2008 de ICSID. Contextul istoric în care se înca­drează decizia României de a elimina ajutorul de stat acordat pentru investi­ţiile în zone de favorizate ţine de nego­cierile României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

În perioada 1991-1999, autorităţile de la Bucureşti au legiferat că investiţiile în zone defavorizate, care contribuie la dezvoltarea regională, vor fi scutite o perioadă de taxele vamale pe anumite tipuri de importuri şi vor fi scutite temporar de taxa pe profit, pe o perioadă de 2-5 ani, după care vor beneficia de o reducere a acestei taxe.

Odată cu începutul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, unul dintre principalele puncte ale pro­cesului de aliniere la legislaţia euro­peană a fost eliminarea ajutorului de stat, care era incompatibil cu legislaţia eu­­ro­peană. Stimulentele fiscale imple­men­tate de autorităţi înainte de 1999

s-au încadrat în această categorie de ajutor de stat, iar autorităţile de la Bucureşti au fost obligate de UE, în cele din urmă, să elimine aceste prevederi.

La sfârşitul procesului, după opt ani, arbitrii ICSID au decis că statul le va plăti fra­ţilor Micula suma de 376,4 mil. lei (85 mil. euro), plus dobânzi, însă an­tre­prenorii sunt de părere că suma este foarte mică în com­pa­raţie cu cele 2,2 mld. euro in­ves­tite în România până în prezent. Pe de altă parte, surse din cadrul Mi­nis­terului de Finanţe au declarat pentru agenţia Me­diafax că suma câştigată de antre­pre­nori în proces va fi compensată cu da­toriile pe care le au aceştia la bugetul de stat.

Până la închiderea ediţiei, avocaţii implicaţi în proces nu au comentat infor­ma­ţiile din raţiuni de confidenţialitate, iar reprezentanţii Ministerului de Fi­nanţe nu au furnizat un punct de vedere oficial.

 

Cine sunt fraţii Micula şi ce afaceri au

În perioada 2007-2008, grupul de firme European Food&Drinks din judeţul Bihor, deţinut de fraţii Viorel şi Ioan Micula, era cel mai mare jucător din industria alimentară românească. Investiţiile celor doi fraţi, cunoscuţi în mediul de business cu porecla „chemical brothers”, un nume despre care nu se ştie foarte clar de unde vine şi ce reprezintă, au demarat puternic în 1993, perioadă în care autorităţile române au decis să implementeze o schemă de ajutor de stat pentru investiţiile în zonele defavorizate.

Ei au venit ca investitori străini după Revoluţie, din Suedia. În 2002, cele mai mari trei firme (European Food, European Drinks şi Transilvania General Import-Export) din grupul controlat de fraţii Ioan şi Viorel Micula au rulat 432 mil. euro şi aveau împreună 7.500 de angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor. Anii de vârf pentru afacerea din industria alimentară a fraţilor Micula au fost 2007-2008 când vânzările se apropiau de 900 mil. euro după cum declarau la acea dată acţionarii European Drinks. În perioada 2005-2009 rezultatele companiilor din grupul controlat de fraţii Ioan şi Viorel Micula nu se regăsesc pe site-ul Ministerului de Finanţe.

În 2011, ultimul an pentru care există date disponibile, aceleaşi companii au raportat afaceri de 386 mil. euro, iar numărul de angajaţi a scăzut cu aproape 1.900 de oameni faţă de 2002. „Grupul de companii deţinut de Ioan şi Viorel Micula a creat şi dezvoltat într-o perioadă de 23 de ani investiţii de peste două miliarde de euro, utilizând resurse atrase de la instituţii financiare (în valoare de aproximativ 900 milioane euro) şi surse proprii, formate din capital social şi profituri reinvestite”, scrie într-un comunicat de presă emis de grup în urma deciziei ICSID. Potrivit documentului, pe durata activităţii companiilor din grup s-au investit sute de milioane de euro pentru formarea şi instruirea profesională a peste 30.000 de angajaţi, care au activat în companii din 1990 până în prezent.

Grupul de firme a avut peste 12.000 de angajaţi permanenţi pe o perioadă lungă de timp, iar în prezent grupul are peste 7.000 de angajaţi.  În perioada de vârf pentru vânzări, grupul de firme din judeţul Bihor se bătea de la egal la egal pe pieţele pe care concura cu multinaţionale precum Coca-Cola sau Pepsi (ape minerale şi băuturi carbogazoase), Heineken sau SABMiller (bere), Kraft sau Nestlé (dulciuri şi napolitane). În 2001, European Drinks avea o cotă de piaţă pe segmentul băuturilor răcoritoare de 51%, aproape cât Pepsi şi Coca-Cola împreună. Grupul mai deţine branduri precum Izvorul Minunilor (ape minerale), Naty (napolitane). Ioan şi Viorel Micula mai controlează şi producătorul de băuturi spirtoase Scandic Distilleries, cu un rulaj în 2011 de 14 milioane de euro.

O altă companie controlată de cei doi antreprenori - Westgrain - exploata în 2011 aproape 8.700 de hectare de teren arabil, una dintre cele mai mari suprafeţe la nivel de economie, potrivit datelor Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA). Cea mai mare afacere din grupul controlat de cei doi oameni de afaceri este Transilvania Import-Export, cu afaceri de 215 mil. euro în 2011, acestea fiind ultimele date disponibile. Această companie era în top 20 cele mai mari companii din România la începutul anilor 2000. Mădălina Panaete

 

Răspunsul fraţilor Micula

Antreprenorul local Ioan Micula, care împreună cu fratele său Viorel a creat grupul de firme European Drinks&Food, spune că în urma procesului împotriva statului român câştigat la Curtea de la Washington urmează să primească despăgubiri în jur de 220 milioane de euro, adică a zecea parte din investiţia de 2,2 miliarde de euro pe care a făcut-o în România începând din anii ’90.

„A durat mult procesul pentru că statul român a tergiversat foarte mult această măsură, dar într-un final s-a luat decizia. (…) Noi am plătit peste 1,2 miliarde de euro la stat. Statul nu ne-a dat înapoi tot ce ne-a luat, trebuia să primim mult mai mult pentru că noi am avut nişte facilităţi fiscale, am investit în zone defavorizate. Noi nu am reuşit să ne recuperăm încă investiţia de 2,2 miliarde de euro . A fost o mare nedreptate”, a declarat Ioan Micula, considerat creierul şi finanţistul familiei.

„Băncile ne-au dat banii pe care noi i-am investit în România. Am investit în branduri, în oameni, în fabrici, am investit în trainingul a peste 30.000 de oameni până acum, am creat sute de locuri de muncă, însă singurul drum nereparat este Oradea-Deva, drum pe care noi transportăm zilnic sute de tiruri.” El spune că o continuare a investiţiilor pe piaţa locală depinde de ceea ce se întâmplă în economie şi că piaţa nefiscalizată este o  problemă care îi împiedică pe antreprenori să se dezvolte.

„Nu poţi să faci investiţii împotriva instituţiilor din România, depinde de stat. Dacă statul continuă să mărească fiscalitatea, piaţa va trece tot mai mult spre gri şi negru. Nu poţi să te lupţi cu cei care fac evaziune fiscală, câştigul lor este mult mai mare decât al celor care plătesc taxele la stat. Dacă piaţa este nefiscalizată pune în pericol până la urmă siguranţa oamenilor“. Mădălina Panaete

Ce a răspuns Ministerul Finanţelor

Ministerul de Finanţe a anunţat la sfârşitul săptămânii că a luat act de decizia Curţii de la Washington şi va emite un comunicat oficial. Surse din interiorul instituţiei afirmă însă că autorităţile vor să scadă penalităţile pe care trebuie să le plătească din valoarea datoriilor pe care grupul controlat de fraţii Micula le are la statul român.

Reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice au declarat pentru Mediafax că se intenţionează compensarea sumei câştigate de fraţii Micula cu datoriile la buget pe care le are firma deţinută de aceştia. Aceleaşi surse au precizat că este un caz fără precedent şi se caută cea mai bună modalitate de punere în practică.
 

Nume grele din avocatura locală de business, implicate în proces

Investitorii şi statele implicate în arbitraje ICSID apelează de obicei la unele dintre cele mai mari firme de avocatură pentru a-şi susţine cauzele. Mizele în astfel de procese sunt foarte mari, iar sumele puse în joc sunt de ordinul zecilor sau poate chiar sutelor de milioane de euro, aşa cum s-a văzut în procesul intentat de fraţii Micula statului român. În arbitrajul câştigat la ICSID, antreprenorii Ioan şi Viorel Micula au apelat la serviciile unor firme de avocatură internaţionale precum King & Spalding şi Schönherr, iar pe aspecte locale au apelat la firme din România.

Ioan Micula a lucrat în primă fază cu avocaţi ai firmei Schönherr, biroul de la Viena, ulterior mergând pe mâna avocaţilor de la King & Spalding. Viorel Micula a fost reprezentat în instanţă, până în 2010, de avocaţii firmei Muşat & Asociaţii, mandatul fiind preluat ulterior de firma Dragne & Asociaţii, cu avocaţii Stelian Garofil şi Andreia-Oana Dumitrescu. De la Muşat, avocaţii implicaţi în arbitraj au fost Gheorghe Muşat, Luminiţa Popa şi Gelu Maravela. Acesta din urmă a părăsit ulterior postul de partener în firma coordonată de Gheorghe Muşat şi s-a alăturat ca name partner firmei Jinga Maravela & Asociaţii. În apărare, statul a contractat firma londoneză Freshfields Bruckhaus Deringer, una dintre cele mai mari firme de avocatură la nivel global.

În România, statul a lucrat cu avocaţii Adriana Gaşpar, Ana Diculescu-Şova şi Manuela Nestor, din cadrul firmei Nestor Nestor Disculescu Kingston Petersen (NNDKP), iar din echipa de apărare au mai făcut parte şi juriştii Ciprian Badea şi Bogdan Mirghiş, membri ai departamentului legal al MFP. Tribunalul constituit a inclus trei arbitri: Laurent Lévy (de origine braziliană/elveţiană), Stanimir A. Alexandrov (de origine bulgară), desemnat de fraţii Micula şi Georges Abi-Saab (de origine egipteană), desemnat de România. Andrei Cîrchelan
 

ICSID, instanţa supremăîn procesele dintre investitori şi state

Ca investitor trebuie să ai un caz solid şi mulţi bani ca să ajungi la ICSID

Un proces de arbitraj la Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor Relative la Investiţii (ICSID) de pe lângă Banca Mondială, cea mai înaltă instanţă judecătorească pentru litigiile economice între investitori şi state, vine cu mize foarte mari pentru părţile implicate, procedurile durează ani de zile, iar costurile implicate sunt uriaşe. Ca atare, arbitrajul la Washington este „opţiunea nucleară” aflată la dispoziţia investitorului, un demers care implică riscuri pentru toate părţile implicate.

„Deşi mecanismul de soluţionare pare unul simplu, acesta are la bază anumite reguli pentru „cernerea” disputei prin mai multe „site” până la soluţionarea sa finală. Aceste verificări se fac în etape, astfel încât un număr important de arbitraje se „opresc” înainte ca problema de fond, aflată în dispută, să fi fost supusă analizei arbitrilor”, a declarat pentru ZF Andreia-Oana Dumitrescu, partener în cadrul firmei de avoctură Dragne & Asociaţii. Astfel, decizia de a apela la ICSID este una pe care investitorii trebuie să o cântărească foarte bine, având în vedere că un astfel de proces vine cu costuri de minimum 5 milioane de dolari în medie pentru investitori, iar până la procesul fraţilor Micula statul român fusese neînvins la Washington.

„O procedură de arbitraj (...) privită din perspectiva investitorului prespune o pregătire prealabilă depunerii cererii arbitrale, care este destul de amplă şi riguroasă şi de cele mai multe ori se întinde pe parcursul mai multor luni. În această etapă se adună informaţii relevante despre caz şi se verifică îndeplinirea anumitor condiţii/cerinţe pentru a stabili dacă disputa este „fezabilă” pentru un arbitraj ICSID”, a adăugat Andreia-Oana Dumitrescu.

Odată ce arbitrii au stabilit că judecarea pretenţiilor reclamantului ţine de competenţele ICSID, procesul trece în etapa de analiză a pretenţiilor, care poate dura ani de zile. „Din aceste motive, gestionarea unui caz ICSID poate necesita o echipă destul de mare de avocaţi specializaţi pe diverse domenii (diverse arii din dreptul intern al statului pe teritoriul căruia s-a realizat investiţia, drept international cu diversele sale subdiviziuni), în medie nu mai puţin de 10-15 avocaţi, precum şi alţi numeroşi specialişti (finanţişti, contabili, evaluatori etc.)”, a mai spus avocata.

De regulă, în astfel de procese autorităţile contractează unele dintre cele mai mari case de avocatură la nivel local şi global. În arbitrajul cu fraţii Micula, avocaţii NNDKP (Nestor) cu care a colaborat statul au lucrat alături de cei ai firmei Freshfields Bruckhaus Deringer. Firma londoneză face parte din prestigiosul grup Magic Circle, denumire sub care sunt cunoscute colectiv cele mai puternice cinci firme de avocatură londoneze, unii dintre cei mai puternici jucători în piaţa globală a avocaturii de business. Andrei Cîrchelan

 

Cronologia celor mai importante momente din procesul Micula vs. România

  • 13 octombrie 2005 – Investitorii înregistrează o cerere de iniţiere a procedurilor de arbitraj
  • 26 ianuarie 2006 – Stanimir Alexandrov (de naţionalitate bulgară) e desemnat arbitru de către reclamanţi.
  • 10 februarie 2006 - Claus-Dieter Ehlermann (de naţionalitate germană) este desemnat arbitru de către respondent.
  • 11 septembrie 2006 - Laurent Lévy (de naţionalitate braziliană/elveţiană) este desemnat preşedinte al tribunalului arbitral.
  • 10 noiembrie 2006 – Are loc prima sesiune a tribunalului constituit.
  • 19 iunie 2008 – Tribunalul începe sesiunea de stabilire a jurisdicţiei şi admisibilităţii pretenţiilor înaintate de reclamant.
  • 24 septembrie 2008 – Tribunalul decide asupra jurisdicţiei şi admisibilităţii, iar procesul continuă.
  • 26 mai 2009 – În urma demisiei unuia dintre arbitri, Claus-Dieter Ehlermann, procedurile se suspendă temporar.
  • 20 iulie 2009 – O parte neimplicată în dispută depune un înscris în cadrul procesului.
  • 22 iulie 2009 – Tribunalul este reconstituit, iar Ehlermann este înlocuit de Georges Abi-Saab (de naţionalitate egipteană).
  • 2009 – 2013 - Procedurile se reiau cu depunerea de probe, mărturii şi analize, pe o perioadă de aproximativ patru ani.
  • 15 iunie 2013 – Tribunalul declară procesul închis.
  • 19 iulie 2013 – Fiecare dintre părţi îşi declară costurile ocazionate de proces.
  • 11 decembrie 2013 – Tribunalul decide asupra cauzei. La decizie a fost ataşată o opinie separată a arbitrului Georges Abi-Saab.

 

Nouă dosare împotriva  României deschise până acum la ICSID. În şase statul a câştigat, unul l-a pierdut, iar două merg înainte

Până la procesul pierdut la sfârşitul săptămânii trecute, România câştigase toate procesele care i-au fost intentate la ICSID. Până în prezent, statul român a fost implicat în nouă astfel de procese la Washington, după cum urmează.

  •  Înregistrat la 16 iunie 2010: Hassan Awdi, Enterprise Business Consultants, Inc. and Alfa El Corporation vs. România

Investitorii au dat în judecată statul pe aspecte legate de distribuirea presei şi imobiliare. Procesul este în derulare.

  •  Înregistrat la 17 octombrie 2001: Noble Ventures, Inc. vs. România

Investitorii au dat în judecată statul pe aspecte legate de privatizarea eşuată a Combinatului Siderurgic Reşiţa. Procesul s-a încheiat în 2005 cu respingerea pretenţiilor investitorilor.

  •  Înregistrat la 29 iulie 2005: EDF (Services) Limited vs. România

Investitorii au dat în judecată statul pe aspecte legate de taxe vamale. Procesul s-a încheiat în 2009 cu respingerea pretenţiilor investitorilor.

  • Înregistrat la 14 februarie 2006: The Rompetrol Group N.V. vs. România

Compania a cerut statului daune pentru tratament discriminatoriu în cadrul unei anchete anticorupţie desfăşurată de autorităţi. Procesul s-a încheiat anul acesta cu respingerea pretenţiilor investitorilor.

  • Înregistrat la 19 noiembrie 2010: Ömer Dede and Serdar Elhüseyni vs. România

Investitorii cereau statului daune de 28 mil. euro în urma executării silite a unei garanţii după privatizarea Întreprinderii Mecanice de Utilaje Medgidia. Procesul s-a încheiat anul acesta cu respingerea pretenţiilor investitorilor.

  • Înregistrat la 27 august 2012: Marco Gavazzi and Stefano Gavazzi vs. România

Investitorii au dat în judecată statul pe aspecte legate producţia de oţel. Procesul este în derulare.

  • Înregistrat la 10 ianuarie 2006: Spyridon Roussalis vs. România

Spyridon Roussalis a cerut daune de peste 145 mil. dolari întrucât nu a putut beneficia de investiţiile efectuate în societatea privatizată. Procesul s-a încheiat în 2011 cu respingerea pretenţiilor investitorului.

  • Înregistrat la 16 iulie 2007: S&T Oil Equipment & Machinery Ltd. vs. România

Procesul a fost întrerupt în 2010 din cauza faptului că anumite costuri implicate în proceduri nu au fost achitate. S&T Oil a solicitat despăgubiri pentru pretinse acte de expropriere nelegală săvârşite prin intermediul AVAS.

Decizie

Arbitrii ICSID au decis că fraţii Micula şi companiile controlate de aceştia au de primit 376,4 mil. lei de la stat, sumă formată din: compensaţii de

85 mil. lei pentru creşterea costului zahărului, 17,5 mil. lei pentru creşterea costului unor materii prime altele decât zahărul, 18 mil. lei pentru ratarea ocaziei de a face stocuri de zahăr şi 255,7 mil. lei pentru profituri nerealizate din vânzarea unor bunuri finite. La 376 mil. lei se vor adăuga dobânzi - ROBOR la trei luni plus 5%, calculate începând cu martie 2007 pentru costul zahărului, noiembrie 2009 pentru stocurile de zahăr şi mai 2008 pentru profiturile nerealizate.

Costuri

Procesul în sine a venit pentru stat cu o factură de 11,5 milioane de euro, în timp ce antreprenorii au raportat costuri de 18,4 milioane de euro. Tribunalul a stabilit că cele două părţi vor împărţi cheltuielile de judecată în mod egal, dincolo de costurile individuale asupra cărora fiecare dintre părţi a avut control.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.12.2013

Newsletter Ziarul Financiar

Înscrie-te la newsletter-ul ZF.ro ca să primeşti zilnic informaţiile de business care contează. Ia decizii în cunoştinţă de cauză!

Principalele valute BNR - marţi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.6590
Diferență: -0,0193
Ieri: 4.6599
Azi: 4.1340
Diferență: -0,3111
Ieri: 4.1469
Azi: 5.3404
Diferență: -0,1402
Ieri: 5.3479
Azi: 4.0924
Diferență: -0,2121
Ieri: 4.1011