Guvernul a adoptat la sfârşitul saptămânii trecute o ordonanţă privind controlul transferului profiturilor dintr-o jurisdicţie în alta, însă lipsa personalului calificat din departamentul de profit din cadrul ANAF va face ca această reglementare să îşi atingă cu greu scopul, afirmă Andreea Paul, lector universitar la ASE Bucureşti.
„Nu există voinţă şi nici capacitate administrativă la ANAF pentru lupta cu preţurile de transfer. Principala problemă este lipsa personalului calificat în departamentul dedicat preţurilor de transfer din centrala ANAF. De la 14 angajaţi anul trecut, în momentul actual au rămas 7, iar de săptămâna viitoare vor fi doar 6 angajaţi activi. O persoană a fost mutată în altă direcţie, alta şi-a dat demisia, două persoane sunt în concediu de maternitate, iar acum nu au nici director, nici şef de serviciu“, a spus Andreea Paul.
Preţul de transfer reprezintă costul plătit de o companie pentru orice tranzacţie cu o altă firmă afiliată, indiferent că vorbim de vânzări de bunuri, împrumuturi sau prestări servicii. Aceste preţuri de transfer între mai multe companii afiliate pot să influenţeze într-un mod sau altul rezultatele financiare dintr-o anumită filială a companiei-mamă.
Ordonanţa reglementează obligaţia grupurilor de a furniza anual rapoarte care includ informaţii fiscale referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariaţi şi imobilizările corporale.
Ordonanţa de urgenţă detaliază condiţiile care trebuie îndeplinite de o entitate rezidentă fiscal în România pentru a deveni raportoare, termenul pentru depunerea raportului şi termenul de realizare a schimbului de informaţii între statele membre.
Aceasta reprezintă o modificare a directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii fiscale.
Neîndeplinirea obligaţiei de întocmire sau neprezentare a dosarului preţurilor de transfer se sancţionează cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei pentru celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice.
Astfel, România poate utiliza informaţiile din raport pentru combaterea evaziunii fiscale şi a planificării fiscale şi pentru analiza preţurilor de transfer, evaluarea riscurilor legate de preţurile de transfer şi alte riscuri aferente erodării bazei impozabile şi transferului profiturilor.
România a încasat anul trecut 15 mld. de lei (3,3 mld. euro) din impozitele pe profit, sumă ce a reprezentat doar 2% din PIB.
„Consider că se poate încasa mai mult din impozitul pe profit dacă se vor urmări trei direcţii: ponderea tranzacţiilor între filialele aceluiaşi grup, indiferent dacă este din România sau din afară, nivelul profiturilor şi al pierderilor raportate an de an şi ratele profiturilor actorilor activi din domenii similare“, a mai spus Andreea Paul.
Cota de impozitare pe profit este de 16% în România, iar companiile din România beneficiază de cele mai săzute impozite pe profit din rândul economiilor globale, conform unui studiu realizat de UHY (Urbach Hacker Young), o reţea internaţională de contabilitate şi consultanţă fiscală.
Astfel, o companie care are într-un an un profit de un milion de dolari în România plăteşte un impozit de 160.000 de dolari, în timp ce în SUA ar plăti 411.000 de dolari, în Germania ar plăti peste 287.000 de dolari, iar în China 250.000 de dolari.
simona.tatu@zf.ro
