Creşterea economică pe trimestrul III 2016 de 4,6% faţă de aceeaşi perioadă de anul trecut dată ieri publicităţii certifică faptul că România este astăzi ţara din Uniunea Europeană cu cel mai mare potenţial de mobilizare a resurselor. Nu este important faptul că a scăzut sub 5%, pentru că trebuie ţinut cont de faptul că în T3 din 2015 economia a avut un boom ca urmare a scăderii TVA la alimente de la 24% la 9% la 1 iunie 2015.
În lunile iulie, august şi septembrie 2015, vânzările de produse alimentare au crescut cu mai mult de 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. Ritmul rămâne foarte bun. Este cel mai înalt nivel de creştere al PIB trimestru la trimestru din Uniunea Europeană, triplu faţă de media UE şi zona euro pe aceeaşi perioadă, de 1,8%.
Încă nu sunt disponibile datele defalcate, aşa că nu ştim cine a avut cea mai mare contribuţie la creştere pe T3, însă este de presupus că cea mai mare parte a evoluţiei pozitive este determinată în continuare de consum.
Nu sunt de neglijat însă nici investiţiile. Pe primele şase luni, investiţiile au avut o creştere de 7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Menţinerea unui ritm de creştere a PIB de peste 4,5% în următoarele trimestre depinde în mod esenţial de accelerarea investiţiilor, având în vedere că stimulii fiscali îşi vor diminua progresiv forţa de impulsionare a consumului.
O mare importanţă o au, de aceea, de acum încolo politicile de creditare ale băncilor. Obţinerea unei creşteri economice aproape de 5% în condiţiile stagnării soldului de credite arată că atunci când băncile vor fi „vindecate” de legea dării în plată şi a transferului creditelor din franci elveţieni în lei, participarea lor la creşterea economică se va schimba.
Este de aşteptat ca în 2017 creşterea salariilor să se tempereze şi să fie aplicate primele măsuri de prudenţă fiscală după „exuberanţa” unui deficit de aproape 3% din PIB în 2016. Va fi foarte importantă menţinerea în parametri a nivelului deficitului bugetar, iar avertismentele Băncii Naţionale în acest sens sunt elocvente.
România trebuie să-şi consolideze în Uniunea Europeană statutul de ţară înscrisă pe linia recuperii rapide a decalajelor faţă de Europa de Vest, de ţară nemulţumită de statutul său economic, inegal raportat la populaţie şi suprafaţă.
Ce ne lipseşte să avem un PIB de 400 mld. euro în loc de 170 mld. euro, cât va fi anul acesta? Ne lipseşte în companii ambiţia de a ne dubla cifra de afaceri în următorii cinci ani. Asta trebuie să spună guvernul întreprinzătorilor. Aşa cum în plenarele de acum 30 de ani erau trasate planurile cincinale, astăzi guvernul trebuie să cheme la masă prefecţii şi primarii şi să-i întrebe: Ce cifră de afaceri cumulată au avut companiile din judeţul vostru anul trecut? Ce profit, ce număr de angajaţi şi ce evoluţie a fost faţă de anul anterior?
Toată lumea se gândeşte că PIB-ul este o noţiune abstractă, care nu are de-a face cu viaţa de zi cu zi, însă creşterea PIB este ceea ce mâncăm, ce bem, în ce case stăm, ce vânzări are compania noastră, ce profituri are, ce salarii plăteşte, pe ce drumuri mergem.
Dacă Guvernul României vrea dublarea bugetului disponibil în următorii cinci ani, trebuie să spună oamenilor de afaceri: Ce vreţi voi de la noi, ca instituţii publice, astfel încât să vă dublaţi businessul în următorii cinci ani? Avem nevoie de bani la buget să facem şcoli, şosele şi spitale.
Bugetul şi PIB-ul sunt consecinţele directe ale vânzărilor şi profiturilor întreprinderilor.
Fiecare vânzător dintr-o companie, de vopsea, de carne, de turism sau de transport, probabil că nu are în minte decât comisionul când îşi bombardează clienţii cu telefoane şi caută să le smulgă acceptul de achiziţie. Dar orice creştere de vânzare este creştere de PIB şi orice creştere de PIB este creştere de încasări la buget.
Dublaţi businessul, faceţi din România un „tigru” al Europei de Est.
