Eveniment

În ziua violenţelor de la Bucureşti pe pârtiile de la Predeal erau mai mulţi oameni decât în Piaţa Universităţii. Şi ei sunt România

În ziua violenţelor de la Bucureşti pe pârtiile de la Predeal erau mai mulţi oameni decât în Piaţa Universităţii. Şi ei sunt România

Autor: Iulian Anghel

26.01.2012, 00:06 1617

"România este foarte complexă. Avem aceste nemulţumiri reale, pe de o parte, dar în ziua cu protestele violente de la Bucureşti, pe pârtiile de la Predeal existau mai mulţi oameni decât în Piaţa Universităţii. Nu spun că cei de pe pârtii ar însemna mai mult de­cât cei din Piaţa Universităţii, dar sunt şi ei o parte din România", spune, într-un interviu pen­tru ZF, doctorul în sociologie Marian Preda (48 de ani), decanul Facultăţii de Sociologie din ca­drul Universităţii Bucureşti, comentând eve­nimentele din stradă, uneori violente, din ulti­me­le două săptămâni şi începutul de criză politică.

În prima lună a lui 2012, România se arată lu­mii ca un amestec de nemulţumire şi de ti­mi­dă speranţă, dacă ne uităm la ce se întâmplă în com­panii care încep reangajările sau se aş­teap­tă la o creştere a cifrei de afaceri în acest an, din­colo de veştile extrem de proaste care vin de pe plan extern.

Datele macroeconomice sunt în ţintele sta­bi­lite - au fost cel puţin în 2011. Economia a cres­cut anul trecut peste aşteptări, în jur de 2%, care fără să fie o creştere spectaculoasă rămâ­ne, to­tuşi, o creştere. Iar inflaţia s-a situat la li­mi­ta cea mai de jos de după revoluţie.

Dar oamenii sunt în stradă. Cum explică un pro­fesor de sociologie această situaţie, un spe­cia­list - amintim că Marian Preda este coordo­na­torul ra­por­tului Comisiei prezidenţiale pen­tru analiza riscurilor so­ciale şi demografice din Ro­mânia, publicat în 2009 şi care a fost sursă de inspiraţie pentru noua lege a pen­siilor care consacră principiul contri­bu­ti­vi­tă­ţii şi a noii legi a ajutoarelor sociale - această situaţie?

Profesorul Preda analizează structura di­ver­să a categoriilor de protestatari, pentru a tra­ge concluzia că, fiecare categorie având drep­ta­tea ei, este legată de celelalte de un sen­ti­ment co­mun: nemulţumirea faţă de casta politică. Este vorba despre o clasă politică care de peste 20 de ani trăieşte doar în logica con­frun­tării, fără lecţia sau arta compromisului învă­ţa­tă. O clasă politică vio­len­tă şi vulgară, atribute ale lipsei de idei, nu pentru că este acum în pană de idei, ci pentru că nu le-au avut mai niciodată. Când în societate izbucnesc conflicte, arată pro­fe­so­rul, atributul clasei politice este să medieze şi să gă­seas­că soluţii. Ce face actuala clasă politică? Esca­la­dează conflictul.

Fenomenul protestelor, dincolo de protestatari

În stradă au fost sau sunt cei cu probleme re­ale, salarii reduse, pensii mâncate de inflaţie, re­voluţionari de profesie ajunşi şomeri după tăierea indemnizaţiilor. Dar şi alţii au încercat să fo­losească protestele în propriile interese - Dan Diaconescu sau Ludovic Orban, în particular, sau partidele de opoziţie.

"Partidele de opoziţie au organizat un mi­ting după părerea mea nesemnificativ, pentru cât de jos este cotată puterea şi care arată cât de mi­că le este forţa. Să scoţi în stradă 7.000 de oa­meni este un număr extrem de mic. Nu spun că este bine sau rău, dar numărul arată că sus­ţi­nerea opoziţiei în rândul populaţiei este mică, iar vocea ei este slăbită şi puţin credibilă. Când Traian Băsescu, în decembrie trecut, avea o cotă de încredere de 12%, Victor Ponta avea 19%, iar Crin Antonescu 26%. Când ai aceste pro­cente în cota de încredere nu poţi să spui că re­pre­zinţi o alternativă. În plus, liderii opoziţiei nu au avut cum să se compromită pentru că nu au luat măsuri de austeritate. E greu, în aceste con­diţii, să spui că opoziţia reprezintă pentru populaţie o alternativă reală", arată profesorul.

Sunt şi alţii care încearcă în aceste zile, potrivit lui Preda, să se folosească de ne­mul­ţumirile populaţiei, anume intelectualii de stân­ga care încearcă să arate că mai există, dar nu reuşesc să-şi coaguleze un grup semnificativ de oameni în jurul lor.

De ce, dacă puterea este la limita cea mai de jos a încrederii de când guvernează, nu este în­tre­văzută alternativa în rândul opoziţiei?

Pentru că, arată Preda, toate principalele partide - PDL, PSD, PNL - s-au perindat pe la putere: "Nu putem spune că tot ce se întâmplă acum în ţară este rezultatul exclusiv al guvernării PDL".

Apoi, pentru că deşi promovează idei de­mocratice (protestele au fost un exerciţiu de­mo­cratic), cei care le susţin folosesc invective pe care altfel le-ar critica puternic (Chiorul, Piticul) într-un mediu sănătos, academic, şi le-ar considera dis­crimi­natorii. Ce poate însemna asta? Dispu­tele între oameni arată că partidele nu au idei.

Boala lipsei de idei

Iar boala este veche: "Noi, la nivel de dis­cuţii politice, am avut numai confruntări în­tot­deauna. Partidele politice au folosit, de-a lungul vre­mii, numai invective - nu trebuie să ui­tăm că o parte a acestora se foloseau în trecut îm­po­triva lui Corneliu Coposcu, iar unii care le folo­seau sunt acum în partidele de opoziţie. Apoi, este greu să spui cine a început cu invectivele în mandatul lui Traian Băsescu".

Singurele momente de consens din scurta istorie de după 1989 au fost inte­gra­rea în NATO şi UE, iar când obiectivul a dispă­rut partidele nu au mai avut teme de dialog.

De aceea trebuie găsite temele, spune sociologul.

Iar acestea există: "Criza în sine, modul în care România va ieşi din ea şi ce va face după ace­ea, sunt teme mult mai importante. Ne­mul­ţu­mirile sunt reale, revendicările sunt reale, dar oamenii aşteaptă soluţii".

Mulţi dintre ei ştiu că Grecia şi chiar Un­garia, ţări cu un rating problematic, sunt mult mai jos.

"România nu stă chiar atât de rău. În România există oameni, şi nu puţini, care ştiu că lucrurile nu sunt grave. Nu putem să spunem că în România sentimentul că am eşuat complet este generalizat. Este adevărat că susţinerea pentru actualul Guvern este extrem de mică. Dar numărul celor care ies în stradă, este un indice."

Dar faptul că oamenii ies în stradă, deşi nu au ieşit de atâţia ani, nu arată că avem o problemă majoră?

"Ieşitul în stradă este un început de soluţie pentru unii. Sunt alţii care preferă alte soluţii. Sunt oameni conştienţi care ar prefera negocierea, compromisul, cooperarea. Orice se poate negocia. Problema este să găseşti temele în dezbaterea politică care va fi grea."

Dacă oamenii sunt sătui în bună măsură şi de putere, şi de opoziţie, de unde să vină atunci soluţia?

"Trebuie împrospătată clasa politică. Trebuie schimbaţi oamenii care au logica confruntaţională cu cei care au altă abordare. Dacă partidele ar avea mai mulţi experţi, ar avea şi mai multe soluţii."

"Partidele nu au avut experţi. Dar este greu pentru că mediul este viciat, iar experţii, şi aşa puţini, nu vin, din acest motiv, spre partide."

Apoi: "Partidele nu aduc experţi, ci oameni cu bani. Neavând experţi, critica pe care o formulează este superficială".

Dar societatea, arată Preda, are o înţelepciune ciudată.

"Ghiceşte când oamenii sunt falşi."

Citeşte continuarea pe www.zf.ro

Profesorul crede că un nou partid pe scena politică, cu oameni noi şi idei noi ar avea priză la public. Cu o condiţie: să fie întâi constituit, ceea ce va fi foarte greu. De ce constituit? Pentru că, în primul rând, este nevoie de resurse (oameni şi idei credibile), iar aceste resurse sunt greu de angajat. Mai apoi, toată lumea este suspicioasă.

Schimbări pot fi făcute şi în interiorul partidelor actuale, crede profesorul. Iată, arată el, vor începe să fie făcute listele electorale în teritoriu. Ei, bine, una este ce vorbeşti la televizor şi alta e ce ştiu oamenii de acolo despre tine. Propunerile ce trebuie făcute este de oameni care au demonstrat ceva într-un domeniu şi care au credibilitate şi au confirmat.

"Dacă vrei altceva, nu poţi trata politica ca pe ceva în care investeşti şi din care trebuie să scoţi bani."

În anii din urmă, unul dintre criteriile de selecţie, măcar declarativ (el pare să fi fost uitat în ultima vreme) a fost ca oamenii propuşi să nu aibă probleme cu justiţia. Dar arată Preda: "Nu toţi incompetenţii au probleme cu Justiţia, este nevoie de competiţie internă şi competitivitate".

Un astfel de sistem de selecţie internă a fost încercat în PSD în timpul guvernului lui Adrian Năstase, guvernul în care au intrat, din afara partidului, şi cei mai mulţi specialişti. Dar, cu vremea, acest sistem a fost abandonat. De ce?

"Oamenii ajunşi mai sus prin acest sistem deranjau mult", arată Preda.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO