Eveniment

Incendiul financiar din Grecia transformă leul greu în moneda viitorului pentru România

Autor: Anelis Baciu, Liviu Popescu, Ciprian Botea

01.07.2015, 00:08 64329

Adoptarea euro devine pentru România un proiect puţin probabil chiar şi în cazul în care Grecia va rămâne cu moneda unică europeană, pentru că zona euro nu îşi va mai asuma riscul de a absorbi economii periferice slabe.

Aniversarea de zece ani a leului greu - căruia nimeni nu îi dădea o speranţă de viaţă mai mare de şapte-zece ani în 2005 (aşteptările de atunci fiind ca euro să fie adoptat rapid după intrarea în UE) - are loc într-un moment în care soliditatea „proiectului euro“ este testată de criza grecească, iar trecerea la moneda unică devine din ce în ce mai îndepărtată. S-a transformat, în aceste condiţii, leul greu dintr-o monedă efemeră într-o monedă a viitorului?

„Proiectul monedei comune a fost o ambiţie care începe să se dovedească nesustenabilă, nefezabilă şi din acest motiv cred că leul o să rămână mai departe moneda noas­tră. Asta nu înseam­nă că suntem protejaţi de orice fel de furtuni. Leul reprezintă o economie destul de mică şi din această cauză va rămâne expus tuturor turbulenţelor care apar pe pieţele internaţionale“, afirmă analistul economic Aurelian Dochia.

Ţinta asumată de guvern şi de Banca Naţională pentru adoptarea euro este anul 2019, dar cei mai mulţi economişti consideră ca fiind nefezabil acest termen şi văd posibilă o adoptare a euro în cel mai bun caz după 2021. Chiar şi discursul guvernatorului BNR Mugur Isărescu, un susţinător al proiectului trecerii la euro, a fost nuanţat în ultima perioadă, el apreciind că România trebuie să atingă un anumit nivel de trai înainte de a adopta moneda unică.

Dintre ţările care au aderat la Uniunea Europeană după anul 2004 au adoptat moneda euro Cipru, Slovenia, Slovacia şi ţările baltice, care sunt însă economii mici.

Ţări precum Polonia, Cehia, Ungaria sau România au ră­mas însă în afara proiectului monedei unice. „România a ales din păcate drumul cel mai dificil. Am tot evitat să in­trăm în zona euro ca să ne menţinem o fle­xibilitate monetară. Aceasta înseamnă că am făcut acest lucru în ideea de a pro­fi­ta de un leu mai slab. Dacă am fi in­trat în zona euro, am fi fost legaţi de euro fără să mai putem folosi o politică monetară avantajoasă. Am rămas cu un leu tare, care nu este un avantaj din punct de ve­dere economic“, comentează Matei Păun, managing partner al BAC Investment.

Leul s-a depreciat cu 25% în faţa euro în ultimii zece ani, de la 3,6 lei la aproape 4,5 lei, dar direcţia nu a fost constantă în timp. De exemplu, euro a coborât spre 3,1 lei în 2007, în plină perioadă de boom eco­no­mic. Presiunea pe leu a devenit însă vi­zibilă la începutul crizei, când euro a tre­cut peste pragul de 4 lei şi nu a mai reve­nit sub acest nivel în ultimii şase ani şi jumătate.

Un leu mai slab ajută economia prin pris­ma creşterii competitivităţii exportu­ri­lor, dar are şi efecte negative, în condiţiile în care economia este puternic euroizată.

„Este dificil de crezut că vom asista la dezeuroizarea României. Trebuie să avem în considerare că zona euro este prin­ci­palul partener economic al Ro­mâ­niei, cu o pon­dere foarte ridicată. De ase­me­nea, trebuie să ne gândim că euro este a două monedă in­ter­naţională utilizată în lu­me, după do­la­rul american“, a declarat Andrei Rădu­les­cu, senior economist al Băncii Transilvania.

Deşi economia este puternic euroiza­tă, încrederea românilor în leu nu a dis­pă­rut complet, în condiţiile în care două tre­imi din depozitele constituite de popu­laţie sunt în monedă locală. Mai mult, vân­ză­ri­le de credite noi sunt predomi­nan­te.

„Oamenii au încredere în leu, asta se ve­de în volatilitatea monedei şi în cre­di­tare, care este preponderentă în lei. Din punctul meu de vedere e mai bine să ră­mâ­nem la leu pentru că econo­mia româ­neas­că nu ar pu­tea su­porta tre­ce­rea la euro, am avea o pierdere de com­peti­tivi­ta­te. Dacă luăm în con­si­derare as­pectele pur eco­nomice, con­sider că Ro­mâ­nia ar trebui să rămână la leu circa zece ani“, spune ana­lis­tul economic Laurian Lungu.

 

S-a dublat

Produsul Intern Brut a crescut de la 290 miliarde de lei în 2005 la 667 miliarde de lei anul trecut, adică un nivel mai mult decât dublu. Estimarea pentru anul acesta este de peste 700 miliarde de lei. Economia creştea cu 6-7% pe an în 2004-2005, pentru ca odată cu izbucnirea crizei să se prăbuşească. Economia s-a aflat în recesiune timp de doi ani, în 2009 şi 2010, iar acum dă din nou semne de accelerare a creşterii.

 

A scăzut de şapte ori

Dobânda de politică monetară a BNR a scăzut de la 12,5% în iulie 2005 la un minim istoric de 1,75% pe an în prezent, o dinamică influenţată de scăderea puternică a ratei inflaţiei. Odată cu scăderea dobânzii BNR şi băncile au început să se împrumute mai ieftin între ele din piaţa interbancară, iar costul creditelor în lei s-a diminuat semnificativ. Ipotecarele în lei, de exemplu, au ajuns la 4% pe an.

 

Creştere de 2,5 ori

Salariul mediu net din economie a crescut de 2,5 ori în ultimii zece ani şi a ajuns la 1.857 de lei la finalul lunii aprilie, în pofida unei stagnări a veniturilor populaţiei în primii ani ai crizei. Cea mai bună perioadă pentru angajaţii români a fost 2005-2008, când salariile creşteau cu două cifre pe an. Salariile din România rămân totuşi vizibil sub nivelul altor ţări din regiune, precum Ungaria, Polonia şi Cehia.

 

Mai puţini salariaţi

Numărul de salariaţi din economie ajungea la peste 4,5 milioane de persoane la finalul lunii mai, nivel similar cu cel înregistrat la jumătatea anului 2005. Numărul salariaţilor ajunsese la un vârf de peste 4,7 milioane de persoane în 2007-2008, în plin boom economic, dar s-a prăbuşit la 4,1 milioane la începutul crizei. Deşi numărul angajaţilor a crescut în ultimii ani, nu a mai atins vârfurile dinaintea crizei.

 

Leul a pierdut un sfert din valoare

Leul s-a depreciat cu 25% în faţa euro în ultimii zece ani, de la 3,6 lei la aproape 4,5 lei, dar direcţia nu a fost constantă în timp. De exemplu, euro a coborât spre 3,1 lei în 2007, în plină perioadă de boom economic. Presiunea pe leu a devenit însă vizibilă la începutul crizei, când euro a trecut peste pragul de 4 lei şi nu a mai revenit sub acest nivel în ultimii şase ani şi jumătate. Un leu mai slab ajută economia prin prisma creşterii competitivităţii exporturilor, dar are şi efecte negative, în condiţiile în care economia este puternic euroizată (multe preţuri sunt exprimate în euro, iar circa jumătate din creditele bancare au fost acordate în această monedă).

AFACERI DE LA ZERO