Cifrele statistice arată că importurile au rămas la niveluri înalte, dar nu sunt peste media de anul trecut. În schimb, creşterea importurilor s-a redus de la 17,3% în ianuarie 2018, la 1,6% în ianuarie 2019.
„Europa a ajuns marea noastră problemă. Trei sferturi din exportul nostru merge către UE. România nu stă în Dacia şi Ford, companii puternice care s-ar putea descurca prin mrejele unor economii care se restrâng, ci şi în multe alte afaceri care pot fi lovite puternic de o restrângere a cererii din Vest. Dacă Uniunea Europeană va avea o problemă cu economia, noi vom avea o şi mai mare problemă“, comentează economistul Dragoş Cabat.
Deficitul comercial, în creştere vizibilă în ultimii doi ani, a fost totuşi ţinut sub control. Chiar şi reprezentând 7% din PIB, cum s-a întâmplat în 2018, el a fost finanţabil, graţie excedentului pe exportul de servicii, a fondurilor europene, atâtea câte au fost, sau a investiţiilor străine, mici, mari, câte au fost. Un deficit comercial atât de mare, într-o singră lună - 1,2 miliarde de euro – ridică o mare problemă. Consumul nu încetineşte – o arată datele INS care indică o creştere, în volum, a exporturilor în ianuarie (plus 9,2%), dar creşterea pe exporturi este la nivel de avarie. Problema este a structurii economiei, arată Cabat: o economie puternic dependentă de cererea din Vest, în condiţiile în care piaţa internă este prea puţin adaptată cererii interne. Ridicăm în slăvi, de pildă, sectorul auto, dar, dacă comanda pentru ceea ce se produce aici nu mai are desfacere în Vest, atunci suntem cu toţii blocaţi – nu poţi vinde oamenilor volane şi ştergătoare de parbriz.
„Avem o mare problemă azi. Europa încetineşte şi, dacă va continua aşa, România va fi lovită în plex. Doi: puterea de adaptare a economiei româneşti este foarte mică, nu ştiu de unde vine această creştere extraordinară de PIB”, spune Dragoş Cabat.
Ne putem aşepta la o devalorizare puternică a leului care să repare o parte din dezechilibrele care sunt pe cale să se adâncească?
„Putem lua în seamă o devalorizare însemnată a leului, dar calea sigură este a unei recesiuni în toată regula“, comentează Cabat.
“Desigur, dar o devalorizare puternică îşi arată efectele pe termen mediu, şase - nouă luni. O recesiune ar pune capăt iluziilor. Până atunci importurile vor continua să crească pentru că oamenii consumă: este greu să modifici acest comportament. Importurile nu ar fi o problemă, dacă ele ar merge în investiţii care să crească, ulterior, economia. Noi importăm însă, în majoritate, pentru consum – mâncare, maşini. Guvernul nu a înţeles asta atunci când a decis să cheltuiască doar pentru consum şi nu şi pentru investiţii publice care ar fi presupus ca autoritatea publică să ia comenzi din economia internă. Când ai investiţii, ai un efect de mutiplicare în economie. Băncile te creditează pentru că se vede ceva de pe urma acelor bani. Dacă băncile dau credite, au ele nevoie de bani şi atunci cresc dobânzile la depozite ca să atragă ban. Crescând dobânzile la depozite, oamenii îşi vor depune banii şi în bănci şi, astfel, creşte economisirea. Acesta este cerul virtuos. Acum oamenii au un pic mai mulţi bani şi graţie măsurilor guvernului şi îi cheltuiesc fără gând la viitor. Deficitele explodează pentru că economia internă nu este adaptată în totalitate cererii. Când cererea de export se restrânge, afacerile cad pentru că oamenii nu cumpără volan şi ştergător de parbriz.”
Cum pot fi atenuate dezechilibrele?
“Putem lua în seamă o devalorizare însemnată a leului, dar calea sigură este a unei recesiuni în toată regula”, comentează Cabat.
