Migraţia externă începe să îşi arate efectele negative din ce în ce mai puternic, mai departe de impactul social şi demografic, rezultând şi într-o criză acută de forţă de muncă şi subdezvolatre economică a zonelor din care se pleacă. Studiile arată că românii pleacă în străinătate cu intenţia de a reveni în ţară, însă tendinţa mai nouă este ca aceştia să se naturalizeze în ţara care îi găzduieşte.
„Surpriza a fost să constat că, pe termen mediu-lung, numărul românilor care se decid să rămână în străinătate şi care solicită an de an cetăţenie străină este mult mai mare cam cu 10.000 decât cei care pleacă pe perioadă lungă în străinătate. Acest lucru înseamnă că avem de-a face cu o frecvenţă în creştere a comportamentelor, nu a intenţiilor, de a rămâne pe termen lung, pentru totdeauna în străinătate”, a spus profesorul Dumitru Sandu de la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti.
Ideea potrivit căreia românii pleacă în străinătate, câştigă nişte bani, îşi construiesc casă în România, dar după aceea vin înapoi pierde teren. În 2017, 33.000 de români au obţinut o cetăţenie străină, dintre care 25.000 într-o ţară din UE, iar dintre aceştia 8.000 au optat pentru Italia. Cifrele mai arată că în perioadele de criză numărul de cereri de cetăţenii creşte. Mai mult decât atât, România este singura ţară membră a UE din topul 5 al ţărilor din care cei mai mulţi cetăţeni au primit cetăţenie europeană. „Majoritar, cei care cer şi obţin cetăţenie vin din societăţi în care gradul de respingere este foarte mare, economic şi în materie de democraţie. Aceasta ar fi o primă constatare la care să adaugăm o revenire la o cifră pe care o tot spunem, de 47%, care reprezintă tinerii din România, cu intenţii structurate de plecare. În clasamentul grupelor de migranţi care au primit cetăţenie europeană în faţa noastră sunt albanezii. Ne aflăm pe locul 5 în lista grupărilor naţionale care solicită cetăţenie europeană. Primele 5 grupări sunt grupări de migranţi care vin din ţări sărace, cu dezorganizare şi aşa mai departe”, mai spune profesorul Sandu.
Migrarea românilor are foarte multe efecte negative asupra României, inclusiv din punct de vedere economic, dar şi efecte benefice, precum scăderea şomajului sau remiterile. Un efect negativ al migraţiei – criza forţei de muncă – a atras totuşi un efect pozitiv: implicarea mediului de afaceri în problema migraţiei, care tratează problema serios şi ia măsuri concrete.
„Din fericire şi nefericire în acelaşi timp, avem o ilustrare: lucrurile nu se schimbă decât dacă apare criza. Am un semnal clar că migraţia a avut un efect pozitiv, prin reducerea şomajului. Nu zice nimeni nimic pe chestiunea aceasta. Ne lăudăm că avem şomaj 4%, dar este datorită persoanelor care au plecat în străinătate şi trimit bani acasă. Încep să apară efectele negative. Faptul că mediul de afaceri începe să devină activ în aceste probleme şi pune presiune pe administraţie este bine. Este clar că trebuie schimbat ceva şi în sectorul financiar şi în economia privată. Faptul că apar fenomene de criză de forţă de muncă este bine din acest punct de vedere.”
Un alt efect negativ al migraţiei masive este subdezvoltarea zonelor din care se pleacă. În România există în momentul de faţă 2.862 de comune, dintre care mai multe nu sunt viabile din punct de vedere economic.
„Din păcate, studiile publicate pe care le avem pun foarte puţin în evidenţă efectele locale, regionale. Sunt nişte efecte negative ale migraţiei pe care nu le discutăm că nu avem date. Spre exemplu, chestiunea aceasta cu lipsa de viabilitate economică a unor comune are legătură cu migraţia şi se poate dovedi. Se poate dovedi limpede legătura dintre scăderea veniturilor locale bugetare şi plecarea în străinătate. Toate aceste chestiuni trebuie puse în evidenţă în mai mare măsură“, mai spune profesorul Dumitru Sandu.
În viitor, în mod inevitabil, România va trece de stadiul de ţară de emigrare. În situaţia aceasta există două scenarii. Primul este cel în care România devine ţară de imigrare, precum Spania sau Portugalia, sau al doilea scenariu, în care România devine ţară de tranzit.
„Acesta este parcursul care fost urmat şi de Portugalia, Spania, Italia, în momentul în care au intrat în Uniunea Europeană, încet, încet s-a produs trecerea de la ţări de emigrare la ţări de imigrare. Care sunt şansele ca România să parcurgă drumul acestor ţări de după aderarea la UE? Nu ştiu, dar sunt două scenarii. În afară de scenariul în care România va importa forţă de muncă, mai este un scenariu, rău, nediscutat, ocolit: România să devină ţară de tranzit. Ţările de care vorbeam au reuşit această trecere folosind intrarea în UE, atracţia de fonduri, pe care avem dovadă că noi nu ştim să le folosim“, a mai declarat specialistul în migraţie.
Trecerea de la ţară de emigrare la ţară de imigrare se poate face doar în condiţiile în care România va avea o economie competitivă şi va fi percepută ca o ţară democratică.
„Trecerea de la ţară de emigrare la ţară de imigrare se face prin economie competitivă şi prin democraţie de-adevăratelea. În această democraţie adevărată intră un element care este indispensabil: transparenţa. Există baze de date care sunt la minister şi pot fi folosite în cercetare şi mor acolo. Vă dau un exemplu de practică de transparenţă, nu de vorbă: am cerut ca bazele de date să fie folosite într-un studiu ca mai apoi să devină publice, în aşa fel încât să fac şi eu o analiză secundară. Nici vorbă.“
Peste 219.000 de români au plecat la muncă în străinătate în 2017, iar în prezent aproape 3,6 milioane de români sunt emigranţi în alte state, atraşi de salariile de 5-6 ori mai mari decât cele din România.
razvan.botea@zf.ro
