La alegerile din 2019, Klaus Iohannis a fost ales cu un scor uluitor, 66% din alegătorii ajunşi la urne l-a votat. Nu se mai văzuse aşa ceva de la Ion Iliescu, din alegerile din „Duminica Orbului“ a anului 1990.
Cum a ajuns un om cu o susţinere populară imensă să coboare la doar 8% în sondaje? Cum a ajuns un preşedinte care şi-a tras partidul în sus, în alegerile trecute, să fie acum o piatră de moară de gâtul aceluiaşi partid? Se întâmplă pentru că trecutul te urmăreşte ca o stafie din filmele de groază.
Sub preşedinţia lui Klaus Iohannis, România a prosperat. Nivelul de trai a crescut cum ţara nu l-a avut niciodată în istorie. Doar că acest lucru nu a fost meritul preşedintelui. Nici măcar al guvernului. A fost al oamenilor care şi-au văzut de treabă şi au muncit pe brânci, dar seara, la televizor, îl vedeau pe domnul Iohannis căţărat pe piramidele Egiptului.
Parlamentul va lua azi în discuţie demisia preşedintelui Iohannis.
Demisia preşedintelui Iohannis, departe de a fi un cataclism politic, este o uşurare pentru toată lumea. Oricum, el nu mai însemna nimic. Demisia nu a fost de bunăvoie, demisia i-a fost cerută.
Dar toată povestea arată că România este într-o criză pe care nimeni nu a prevăzut-o. În ciuda evoluţiei bune a economiei, furia faţă de partidele tradiţionale este în creştere. De ce?
Preşedintele Iohannis a fost votat pentru două mandate pentru că oamenii au spus că e „neamţ“ şi că nemţii sunt riguroşi în tot ce fac. Klaus Iohannis nu a fost riguros în nimic. Istoria îl va clasifica, foarte probabil, drept cel mai detestat preşedinte din istoria de după revoluţia din 1989.
Mai detestat decât Ion Iliescu. Şi a fost preşedintele în care milioane de oameni şi-au pus speranţa. Nu e bine că s-a întâmplat aşa, dar pentru partidul care l-a făcut preşedinte este o uşurare. Pentru el este trist.
E trist să ajungi dintr-o speranţă un balast. Este tristă ieşirea din politică în acest fel a unui om în care milioane de oameni au avut încredere.
Paşii de urmat
Preşedintele Klaus Iohannis a demisionat pentru că, altminteri, risca să fie suspendat de parlament. Suspendarea preşedintelui se face cu votul majorităţii absolute în parlament – cincizeci plus unu din numărul parlamentarilor. Cum coaliţia la putere are doar cu trei patru procente peste cincizeci la sută şi cum resentimentele sunt mari, Klaus Iohannis, care mai are o susţinere publică de doar 8%, risca să fie suspendat.
S-ar fi ajuns la referendum, unde, cel mai probabil, ar fi fost demis prin voinţa populară. Klaus Iohannis a evitat demiterea prin demisie. O demisie este mai onorabilă decât o demitere. Ilie Bolojan, şeful interimar al PNL şi preşedinte al Senatului, va deveni preşedinte interimar al României. Mandatul lui nu va fi unul „plin”, va avea restricţii în domenii-cheie, precum apărarea, numiri în fruntea serviciilor secrete. Dar şi Iohannis le avea, după 21 decembrie 2024, când i-a expirat mandatul oferit de cetăţeni.
Aşa că vom avea alegeri prezidenţiale la termenul stabilit de guvern – pe 4 mai primul tur şi 18 mai turul al doilea. Dacă Iohannis nu demisiona şi ar fi fost suspendat, alegerile stabilite de guvern ar fi fost, probabil, amânate pentru că procedura unui referendum de aprobare/respingere a suspendării necesită şi bani, dar nu asta e problema mare, necesită timp. Referendumul se organizează la 30 de zile de la suspendarea preşedintelui şi, dacă este demis prin votul popular, urmează campanii electorale care înseamnă şi ele luni bune, deci mănâncă timp. Iulian Anghel
Klaus Iohannis (66 de ani)
► Absolvent al Facultăţii de fizică la Babeş Bolyiai Cluj-Napoca (1982)
► Profesor de liceu (1983-prezent)
► Membru al Forumului Democrat German (1990)
► Primar al Sibiului (200-1014)
► Preşedintele PNL (2014)
► Preşedintele României (2014-2025)
Ultimul discurs al Lui Klaus Iohannis ca Preşedinte
Bună ziua!
Astăzi, în Parlamentul României, s-a pus în mişcare procedura de suspendare a Preşedintelui.
Este un demers inutil pentru că, oricum, peste puţine luni plec din funcţie după alegerea noului Preşedinte. Este un demers nefondat, pentru că niciodată - repet, niciodată -
n-am încălcat Constituţia. Şi este un demers păgubos, pentru că de aici toată lumea pierde, nimeni nu câştigă.
Peste puţine zile, în Parlamentul României se va vota suspendarea mea şi România va intra în criză. România va intra în criză pentru că se declanşează referendumul de demitere a Preşedintelui.
Acest întreg demers va avea efecte în plan intern şi va avea efecte, din păcate, şi în plan extern.
În plan intern, referendumul va fi unul eminamente negativ. Societatea va fi divizată, unii vor fi de acord, alţii nu vor fi de acord. Toată discuţia va fi una axată doar pe negativ. Întreaga societate va fi bulversată. Nu se va mai discuta despre alegerile prezidenţiale care vor veni. Nu se va discuta despre cum va merge România mai departe. Candidaţii nici măcar nu vor putea să-şi prezinte ideile în acest amalgam negativ.
În plan extern, efectele vor fi de durată şi foarte negative. Nu va înţelege absolut nimeni dintre partenerii noştri de ce România îşi demite Preşedintele după ce, de fapt, a început deja procedura pentru alegerea noului Preşedinte. Nu va înţelege absolut nimeni ce rost are un astfel de demers când Preşedintele în funcţie va pleca oricum. Mai pe româneşte, vom fi efectiv de râsul lumii.
Pentru a scuti România şi pe cetăţenii români de această criză, de această evoluţie inutilă şi negativă, demisionez din funcţia de Preşedinte al României. Voi pleca din funcţie poimâine, pe 12 februarie.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
