În plină eră a tehnologiei, în ţara în care primul unicorn românesc este o companie din industria IT, medicii nu au acces rapid şi direct la un istoric medical al unui pacient care ajunge într-un spital. Cardul de sănătate nu are nicio informaţie medicală, o spun chiar medicii de familie, în timp ce managerii spitalelor spun că se bazează pe informaţiile primite de la rudele pacienţilor. Iar la dosarul medical, o investiţie de 81 mil. lei, încă se lucrează în cadrul Casei de Sănătate (CNAS).
„Cardul nu conţine nimic, e un mod prin care se confirmă prezenţa în cabinet a pacientului. El nu are nicio informaţie, informaţia vine prin accesarea fişei pacientului care se află în calculatorul nostru şi interogarea altui sistem în regim online, dar care nu ţine cont de card. Dosarul electronic a fost dat în funcţiune, dar nici în momentul acesta nu funcţionează. Acolo trebuie reconstruit de la zero”, a spus pentru ZF Gindrovel Dumitra, medic de familie.
Lipsa unui acces rapid la informaţii medicale privind pacienţii care ajung în spitale în secţiile de urgenţă îngreunează actul medical, susţin medicii şi reprezentanţii pacienţilor.
Soluţia pentru medici este să afle de la pacienţi sau de la familia acestora care sunt afecţiunile de care mai suferă sau ce medicamente au luat pentru a pune un diagnostic sau a începe un tratament. De exemplu, în cazul unei paciente care a ajuns în spital cu COVID-19 la începutul lui octombrie, medicul a discutat 15 minute cu fiica pacientei pentru a afla care sunt problemele de sănătate şi a stabili ulterior cel mai bun tratament.
„Foarte greu aflăm date. Istoricul medical nu îl putem accesa. Este doar o platformă, un dosar medical, dar nu există practic. Acest lucru nu ajută deloc medicul care primeşte un pacient cu o formă severă de afectare. Ne bazăm pe familie, pe ceea ce poate să spună pacientul şi încercăm să ne bazăm pe investigaţiile pe care le facem în urgenţă. Întotdeauna decizia o iei în baza analizelor pe care le faci şi a evaluării de moment. E foarte important tratamentul pe care l-a luat pacientul, istoricul lui, dar din păcate sunt situaţii în care nu avem acces la el”, a spus Beatrice Mahler, managerul Institutului Marius Nasta.
Ce se întâmplă practic? Medicul tratează situaţia acută cu care se prezintă pacientul în spital, urmând să vorbească ulterior cu aparţinătorii şi să aştepte rezultatele analizelor pentru a ajusta tratamentul.
„Lipsa de informaţii afectează foarte mult actul medical. Sunt situaţii în care pacienţii nu au cum să vorbească şi medicii nu pot ţine cont de comorbidităţi. Când faci o evaluare medicală şi aplici o terapie, trebuie să ţii cont de istoricul medical al pacientului”, a spus şi Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor din România. El precizează că pacienţii pot uita, sub presiunea bolii, intervenţiile medicale prin care au trecut sau alte informaţii vitale pentru medici.
„Teoretic poate afecta decizia de tratament (lipsa istoricului medical – n.red.), dar personal nu mi s-a întâmplat niciodată, până la urmă tot s-au aflat elemente din istoricul pacientului. Nu sunt numai pacienţii COVID care vin în stare gravă, sunt mulţi pacienţi care vin în comă, de la care nu ai cum să afli date medicale, dar de cele mai multe ori sunt însoţiţi de aparţinători, care furnizează informaţii despre bolnavi”, a spus Florin Bica, purtatorul de cuvant al Spitalului Bagdasar Arseni.
Ce soluţii sunt?
Pe termen scurt, soluţia este degrevarea spitalelor prin scăderea presiunii, astfel încât medicii să poate realiza o verificare mai amănunţită a informaţiilor despre un pacient. Pe termen lung, soluţia este investiţia în ingineri şi în sisteme IT care să ajute sistemul sanitar.
„România trebuie să investească în ingineri, în IT-işti care să susţină sistemul de sănătate pentru că fără persoane care să fie implicate nu putem vorbi de medicină modernă. Până când nu vom crea salarii competitive în sistemul de sănătate pentru partea administrativeă, cei din tehnic, IT, spitalelel nu vor putea
să asigure ceea ce vedem în străinătate. Medicul trebuie să aibă doar grija medicală, nu cea tehnică”, a mai spus Beatrice Mahler.
Epopeea dosarului electronic
Dosarul electronic de sănătate (DES), un proiect demarat în 2012 şi pus în funcţiune în 2014, după o investiţie de 81 mil. lei, majoritatea bani europeni, ar trebui să ofere date despre pacienţi disponibile pentru orice medic. De implementarea acestui proiect se ocupă CNAS.
„Dosarul Electronic de Sănătate, componentă a Platformei Informatice a Asigurărilor de Sănătate (PIAS), conţine informaţii medicale despre pacient, colectate la nivel naţional de la toţi furnizorii de servicii medicale cu care pacientul a intrat în contact”, se arată pe site-ul Ministerului Sănătăţii.
În practică, acest dosar nu funcţionează nici în prezent, deşi reprezentanţii Casei de Asigurări de Sănătate spun că în zece zile ar urma să fie disponibil.
„Dosarul electronic al pacientului este în teste, se fac nişte probe să fie funcţional fără probleme. În maximum zece zile va fi funcţional. Există o secţiune în dosar unde se pun de către medic antecedentele declarate de pacient pentru istoricul din urgenţă”, potrivit raspunsului CNAS.
În 2016, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională privind dosarul electronic de sănătate, susţinând că încalcă regulile de protecţie a vieţii private. La recomandarea Curţii Constituţionale, CNAS a lucrat la posibilitatea anonimizării datelor pacientului, la solicitarea acestuia, însă la cinci ani de la decizie acest proiect nu ajută pacienţii şi medicii.
Nu este primul proiect care nu funcţionează corespunzător implementat în sistemul de sănătate. Şi sistemul informatic unic integrat (SIUI), platforma prin care sunt eliberate reţetele sau trimiterile decontate de stat, a avut numeroase probleme, cu perioade mari de timp în care nu a putut fi accesat de specialiştii din sănătate.
