♦ Cazul profesorului Alfred Bulai şi alte cazuri similare nu pot fi tratate simplu drept devieri de la linia canonică a comportamentului public ♦ Situaţia pune în discuţie nu doar moralitatea, ci şi competenţa celui în cauză ♦ Profesorul transmite elevului nu doar un set de cunoştinţe, ci şi un set de valori morale care, împreună, definesc competenţa sa.
ZF a contactat patru sociologi care l-au cunoscut pe Alfred Bulai – fie au fost colegi de catedră, fie i-au fost elevi. Doi dintre ei nu au dorit să discute deloc subiectul, iar doi au făcut-o cu rezervă, sub promisiunea anonimatului.
Studiul societăţii umane (istoricul, dezvoltarea, organizarea, instituţiile unei astfel de societăţi), aceasta este, pe scurt, definiţia sociologiei. Aşa că cine ajunge să studieze sociologia trebuie să fie un privilegiat al sorţii.
Nu sunt mulţi sociologi nici în România şi nici aiurea şi, teoretic, ei se ocupă de subiecte sensibile precum societăţile marginalizate, traficul de persoane, discriminarea pe diferite criterii etc.
Astfel de studii sunt, teoretic, oferite societăţii, iar societatea, prin decidenţii ei, trebuie să vadă ce este de făcut ca strâmbăciunile să fie îndreptate.
Terenul de studiu este vast, de aceea competenţele unui sociolog, ale altor cercetători care se ocupă de zona socială trebuie să fie maxime. Iar acest lucru îţi ia timp.
Câte studii relevante de sociologie au fost publicate în România, în ultima vreme? Câtă competenţă există în această zonă atât de sensibilă? - pentru că vorbim despre oameni unde subiectivismul este rege şi nu despre clădiri unde se vede dintr-o privire dacă arhitectul a avut bun gust sau nu.
Ca să ajungă la competenţele care să-i facă studiul plauzibil, pentru că un studiu sociologic, oricât de captivant ar fi, nu are fidelitatea lucrului măsurat, sociologul are nevoie de multă practică, de multă interacţiune socială, spun sursele contactate de ZF. De aceea, studenţii care se pregătesc în domenii ce nu pot fi calificate drept ştiinţe exacte, cum este sociologia, fac practică anual, se deplasează în diferite zone pentru că dincolo de întrebările pe care le pun (în chestionare, interviuri) trebuie să înveţe şi dacă interlocutorul „se uită la tine sau se uită prin tine”. Altfel spus, pun în practică ce au învăţat în sala de curs şi se obişnuiesc cu munca pe care o vor face după finalizarea studiilor.
Dar, dacă tu, profesor, în săptămânile de practică, faci altceva decât îţi cere curricula, atunci în discuţie este nu doar moralitatea ta, ci şi competenţa ta. Un profesor de fizică (o ştiinţă, în mare parte, exactă) poate fi nemaipomenit de bine pregătit, dar nu este un profesor bun dacă nu ştie să transmită mai departe cunoştinţele sale. Compenenţa este un ansamblu de calităţi şi nu este suficient să ştii principiile de bază ale sociologiei ca să fii competent, admit sociologii consultaţi de ZF. În cazul Bulai, incompetenţa a luat total locul competenţei pentru că au fost încălcate chiar principiile de bază ale comunicării (zonă în care un sociolog trebuie să fie expert): mesajul de la emiţător la receptor a fost profund viciat şi nici emiţătorul şi nici receptorul nu au mai fost aceiaşi faţă de ceea ce se convenise. Iar noi nu ştim dacă acest episod este unul meteoric sau aceasta este starea şcolii.
Avem, în deceniile din urma noastră, sociologi care au rămas în istorie, prin studiile ample pe care le-au dedicat societăţii. Dar ei au fost şi modele pentru societate. Unii au cules folclor, alţii au analizat soarta românilor aflaţi la mii de kilometri distanţă de ţară. Dimitrie Gusti a rămas în conştiinţa oamenilor drept „părintele sociologiei româneşti”. Anton Golopenţia, fondatorul şcoliii româneşti de geopolitică, a studiat traiul românilor de dincolo de Bug, în provinciile ucrainene de azi Harkov şi Doneţk, aflate acum sub bombardamentul masiv al trupelor ruseşti. Bulai este un sociolog cunoscut, „cel mai bun din breslă” după cum spune un fost elev de-al său, sub rezerva anonimatului. Şi, totuşi, ce fel de profesor eşti când faci „evaluarea” elevilor tăi la tine în dormitor? Pentru că nu poţi spune într-un astfel de caz: „brânză bună în burduf de câine” şi cu asta te-ai spălat pe mâini.
Este trist ce se întâmplă, dar este un prilej bun de reevaluarea a relaţiei dintre profesor şi elevi, spune un sociolog care ocupă o înaltă funcţie administrativă în cadrul Universităţii Bucureşti.
Pe site-ul UB, există un „formular privind raportarea unui caz de hărţuire sexuală şi discriminare de gen” ce poate fi adresat de angajaţi şi studenţi „Biroului Incluziune, Echitate şi Egalitate de Şanse, Universitatea din Bucureşti”.
Nu este destul, spune sociologul, şi ce vedem azi este şi un prilej de a merge mai departe.
