Eveniment

Iulian Anghel, ZF: Cum poţi să arăţi că ţii la cetate altfel decât participând la treburile cetăţii? Nu lăsaţi ca în jurul vostru să crească un nou Zid al Berlinului

Iulian Anghel, ZF: Cum poţi să arăţi că ţii la...
24.05.2019, 00:06 1388

Foarte probabil că astăzi rezultatul votului va indica ceea ce sondajele anticipau: anume că, în Marea Britanie, alegerile europarlamentare, desfăşurate ieri, au fost câştigate de Brexit Party, partidul lui Nigel Farage.

Dar, oricum, prezenţa Marii Britanii în Uniune Europeană este istorie, chiar dacă istoria nu s-a petrecut încă.

Pentru marile ziare din Europa alegerile europene din acest an sunt cele mai importante din 1979 încoace, anul în care cetăţenii au început să-şi voteze, o dată la cinci ani, reprezentanţii în Parlamentul European. Şi asta întrucât acum nu se luptă stânga cu dreapta pentru a dicta politica următorilor cinci ani: se luptă „proeuropenii“ cu „suveraniştii“. Se luptă cei care vor o Europă unită cu cei care resping această idee şi care sunt din ce în ce mai mulţi.

Un sondaj (publicat în aprilie) al The European Council on Foreign Relations, un think tank paneuropean cu sediul la Londra (ce ironie), subliniază că românii rămân în tabăra celor mai proeuropeni cetăţeni ai continentului. Sondajul surprinde şi paradoxuri: în vreme ce unu din cinci cetăţeni români şi-a părăsit ţara (aşa zic autorii sondajului), cei care au rămas în urmă sunt gata să creeze pentru ei înşişi un nou Zid al Berlinului, îngrijoraţi că ţara se goleşte. Dincolo de această consecinţă spectaculoasă a migraţiei rămân însă alte răspunsuri la fel de impresionante. 49% dintre români cred că Uniunea le oferă protecţie pentru democraţie şi „domnia legii“. Aproape 60% dintre români, un procent uluitor, cel mai mare din ţările cuprinse în sondaj, cred că Europa îi poate apăra de abuzul propriului guvern.

De la primele alegeri pentru Parlamentul European, prezenţa la vot a scăzut an de an pentru a intra din 2009 încoace sub pragul de 50%. Scepticii au reproşat mereu Uniunii Europene şi instituţiilor ei că este o structură birocratică care ia decizii peste capul cetăţeanului. Este unul dintre motivele pentru care Marea Britanie părăseşte Uniunea. „De ce să ascultăm de birocraţii de la Bruxelles?“, a strigat ani de zile Nigel Farage, până ce vocea lui a fost urmată de popor. De această dată nu putem vorbi totuşi de „birocraţi“. Parlamentul European este singura instituţie europeană ai cărei membri sunt aleşi prin vot direct.

În România oamenii privesc aceste alegeri europene drept o răfuială internă, ceea ce şi este, în mare parte. Cine iese primul, cine îşi anunţă candidatura, cine face, cine drege.

Aşa cum spuneam însă, pentru întregul bloc comunitar alegerile din aceste zile sunt importante pentru că nu asistăm la o banală luptă între partide, ci la o înfruntare între cei care vor o Europă împreună şi cei care fie vor mai puţină Europă unită sau chiar deloc. De aceea întreaga Uniune se uită la prezenţa la vot, pentru că o prezenţă însemnată ar însemna un interes pe măsură pentru păstrarea Uniunii şi un ataşament faţă de valorile ei.

Când în Marea Britanie a început campania pentru părăsirea Uniunii, pe autobuzele londoneze au fost plasate reclame care acuzau că, săptămânal, Marea Britanie plăteşte UE peste 300 de milioane de lire. „De ce să le dăm noi bani birocraţilor?“ Britanicul de azi a uitat că, în 1973, când Regatul Unit a aderat la UE, ţara nu era în situaţia înfloritoare de azi. Şi, sigur, povestea cu 300 de milioane de lire a fost demontată, dar tardiv.

Păstrând proporţiile şi istorice, şi economice, România este într-un fel în situaţia Marii Britanii de acum 46 de ani: are nevoie de UE. Are nevoie de banii ei, dar mai ales de valorile pe care care şi-a aşezat temelia.

Or, cum poţi să arăţi că ţii la cetate, altfel decât participând la treburile cetăţii?

Nu avem nevoie de un nou Zid al Berlinului.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO