Când rezultatele de duminică au arătat că votul l-a dat câştigător pe Nicuşor Dan, simpatizanţii săi scandau: „Nicuşor!, Nicuşor!“.
Niciunul nu a strigat „Dan! Dan! Dan!“
Un ziar din Italia l-a numit „preşedintele cu figură de copil“, probabil obişnuit cu figurile dure ale unui Berlusconi sau Salvini.
Când poporul îl susţinea pe Ion Iliescu în pieţele publice, striga „Iliescu! Iliescu!“ Nu „Ion, Ion!“. Când Emil Constantinescu a câştigat alegerile, în piaţa publică s-a strigat „Constantinescu“, nu „Emil“. Când Traian Băsescu a câştigat alegerile, în piaţa publică lumea a strigat „Băsescu!“, nu „Traian“. Nu au fost demonstraţii publice când Klaus Iohannis a câştigat cele două mandate, dar toată lumea l-a numit „preşedintele Iohannis“, nu „preşedintele Klaus“.
Iată acum poporul îl numeşte pe preşedintele ales „Nicuşor“. Adică pe numele mic. Este pentru prima dată, în istoria de 35 de ani postrevoluţionară, când poporul i se adresează preşedintelui pe numele mic. Este mai uşor de reţinut acest nume decât numele „Dan“? Este mai apropiat? Transmite acest lucru ceva?
Doar în comunism şi în bătaie de joc Nicolae Ceauşescu era numit „Nea Nicu“. Atunci era o batjocură, acum este altceva.
Faptul că oamenii îi spun pe numele mic pare un semn de apropiere. Că are faţă de copil, cum scrie La Repubblica – este scris cu simpatie, nu altceva. Dar şi preşedintele Franţei, Emannuel Macron, care este cu şapte ani mai mic decât „Nicuşor“, are tot faţă de copil. Iar Macron a fost printre primii, dacă nu primul dintre liderii Europei care l-au felicitat pe noul „Nicuşor cu faţă de copil“.
Universitatea din Paris unde Dan şi-a făcut studiile şi şi-a luat doctoratul în matematică (L’École Normale Supérieure, una din cele mai prestigioase universităţi din lume) îl felicită pe Dan şi, desigur, se promovează un pic: iată ce studenţi scoatem noi.
Am putea închipui un triunghi: Franţa, România şi Republica Moldova. Maia Sandu are studii la Harvard şi a lucrat la Banca Mondială. Macron a absolvit ENA, cea mai cunoscută instituţie de ştiinţe politice a Franţei şi a lucrat apoi la Rothschild & Co, pe Wall Street. Dan are un doctorat în matematică obţinut în Franţa, la o instituţie de prestigiu universal.
Iată că se poate. Poporul înţelege, în definitiv, dacă trăieşte în lumea liberă, că merită să fie condus de minţi deştepte, nu de şefii galeriilor de fotbal, oricât de frumos şi palpitant este acest sport.
Acum viitorul lui „Nicuşor“, acest nume de alint, depinde şi de înţelegerea pe care votanţii lui şi votanţii celorlalţi o vor avea faţă de ce va urma.
Dar aşa este poporul: are calitatea de a se entuziasma repede şi a plonja la fel de repede în plâns.
