♦ La 24 de ore de la anunţul oficial al decesului fostului preşedinte, Ion Iliescu, o singură ambasadă, cea a Federaţiei Ruse, transmisese un mesaj de condoleanţe ♦ Nicio delegaţie străină nu şi-a anunţat prezenţa la funeraliile fostului preşedinte ♦ Ion Iliescu a fost o personalitate politică controversată şi în ochii celor din ţară şi în ochii celor de afară. Dar a fost preşedintele României, totuşi ♦ Şi, formal, aceste mesaje ar fi trebuit să existe ♦ Şi nu sunt.
Tăcerea este de înţeles, dar doar într-un anumit fel. Ion Iliescu a murit la o vârstă înaintată (95 de ani) şi i-a îngropat pe mulţi, aşa că cei cu care s-a cunoscut nu au mai putut să reacţioneze.
Primul şef de stat care a vizitat România după căderea lui Ceauşescu a fost preşedintele francez Francois Mitterand, în 1991. Nu a fost primit bine la Bucureşti, i s-a strigat că este „amicul asasinilor“, cu referire la revoluţie şi mineriade. Dar, potrivit ziarelor franceze din acea epocă, Mitterand l-ar fi sfătuit pe Iliescu, în timpul unui dineu: „Trebuie să puneţi în aplicare aceste reforme care duc la statul de drept şi la piaţa deschisă. Trebuie să grăbim procesul democratic, să eliminăm autoritarismele, dominaţia unui partid asupra altora. Aceasta este calea de urmat, trebuie să-i respectăm pe cei care ne combat.“
Cât a respectat Iliescu acest sfat s-a văzut mai apoi.
Acum Mitterand nu mai este. Nu mai este nici Gorbaciov (cu care Iliescu s-a întâlnit la Moscova în 1990) a cărui sfaturi le-a urmat. Papa Ioan Paul al II-lea, care a pus umărul serios la prăbuşirea comunismului, şi pe care Iliescu l-a întâlnit de cinci ori la Vatican a murit în 2005. Elisabeta a II-a pe care a întâlnit-o la Londra, în 2004, a murit în 2022. Fostul premier italian, Silvio Berlusconi, cu care s-a întâlnit în 2004, s-a stins şi el acum trei ani. Mai sunt în viaţă Vladimir Putin cu care s-a întâlnit la Moscova în 2003, dar care este acum ocupat cu războiul, fostul cancelar german Gerhard Schroeder (care a venit la Bucureşti în 2004), fostul prinţ Charles, actualul monarh al Marii Britanii, George al III-lea sau George W. Bush, preşedintele american pe care Iliescu la întâlnit atât la Washingron cât şi la Bucureşti (în 2002).
După cum se vede Iliescu, nu a fost chiar atât de izolat pe plan extern, mai ales în timpul celui de-al treilea său mandat. Unii din cei pe care i-a întâlnit nu mai sunt, alţii nu mai deţin puterea, dar administraţiile prin care au trecut nu au dispărut, chiar dacă s-au schimbat. Cu siguranţă, ambasadele de la Bucureşti au informat cu promptitudine centralele de care aparţin, care au avut destul timp să scrie câte un scurt mesaj. Nu pentru Iliescu sau fanii săi, ci pentru şeful de stat care a fost el. Cu excepţia Ambasadei Rusiei, nicio altă ambasadă nu a transmis vreun mesaj, până aseară. Nicio delegaţie străină nu a fost anunţată la funerarii.
Este acesta un mesaj pentru România? Controversat ori nu, Iliescu a fost şeful statului român. Cei care au avut de suferit de pe urma acţiunilor sale au dreptul să-l judece. Dar protocoalele diplomatice înseamnă cu totul altceva.
De trei luni de la schimbarea puterii, nicio delegaţie străină nu a vizitat Bucureştiul. Nici la nivel de miniştri, cu atât mai puţin la nivel de prim-miniştri sau preşedinţi. Nu este, aparent, nicio legătură între cele două situaţii. Dar rămâne sentimentul unei singurătăţi: nu te caută nimeni nici când ţi-e bine nici când ţi-e rău.
Ion Iliescu - Vladimir Putin
Ion Iliescu - şi Francois Mitterand
Ion Iliescu -şi regina Elisabeta
Ion Iliescu - Silvio Berlusconi
