Economia Japoniei a înregistrat salturispectaculoase, de la falimentul de după război la redresarea de peparcursul anilor '60-'70, care a aruncat ţara într-un "bubble"economic în anii '80 şi într-o criză începând cu prima parte aanilor '90, "deceniul pierdut", ce a devenit un capitol aparte alistoriei economice mondiale.
Anii de criză pot fi priviţi drept momentulintrării în etapa matură a economiei japoneze. Aceasta s-aprelungit într-o perioadă de stagnare care se manifestă şi înprezent. "Fiecare economie emergentă, după ce un timp înregistreazăcreşteri masive, se maturizează. Economia Japoniei s-a maturizat,dar pentru că nu a asigurat avantaje competitive, a trecut într-oetapă de stagnare", spune profesorul de economie DanielDăianu.
Bubble economic în anii'80
Motoarele dezvoltării economice din perioadaanilor '60-'80 au fost rulate la maxim cu ajutorul tehnologizării,Japonia câştigând la acest capitol un avans care ţine şi acum ladistanţă SUA şi China, primele două puteri economice alelumii.
În egală măsură, investiţiile Japoniei îninfrastructura nucleară îşi au rădăcinile în boom-ul tehnologic dinsecolul trecut, când nevoia de resurse energetice a Japoniei acrescut direct proporţional cu avansul tehnologic. Totodată, crizapetrolului din anii '70 a determinat Japonia, ţarăhiper-industrializată, să se orienteze către alte tipuri de resurseenergetice. "Investiţiile Japoniei în energia nucleară s-au produspe fondul a trei obsesii: izolarea din secolul 19, care s-amaterializat pe fondul poziţiei geografice, deficitul de resursenaturale şi energetice şi securitatea alimentară a ţării", spuneDaniel Dăianu.
Sistemul bancar - cauzacrizei din '91
Nucleul economiei japoneze până în anii '91 afost reprezentat de sistemul bancar, care funcţionează pe sistemul«keiretsu» (conglomerat de companii organizate în jurul unei bănci,caracterizate de un circuit închis al împrumuturilor cu dobânzireduse). "Keiretsu, sistemul care părea a fi o trăsătură de forţă asistemului economic japonez, s-a dovedit vulnerabil, deoarece multedintre creditele acordate au fost neperformante", mai spune DanielDăianu. În anul 1991 băncile japoneze aveau rezerve de 3.000 mld.yeni şi împrumuturi de 450.000 mld. yeni.
Ca în toate economiile emergente, sectorulimobiliar din Japonia a explodat, astfel că investiţiile masive îninfrastructură au avut drept corolar credite neperformante, careatunci când au fost descoperite, au prăbuşit sistemul. "În condiţiide boom economic, au avut loc speculaţii pe piaţa imobiliară.Japonia «s-a gripat» pe sistemul bancar, însă ulterior, economia atrecut printr-o perioadă de stagnare, în care sectorul bancar şi-arevenit foarte greu. Cu toate acestea, în momentul crizei din anii'91, economia Japoniei atinsese un prag de maturitate, în care numai putea avea rate de creştere economică de 7%", spune Dăianu.Dacă în 1988 PIB-ul Japoniei a crescut cu 7,1%, în 1991 a avansatcu 3,3%, iar în 1993 cu numai 0,1%, conformIndexmundi.
Maturizare şistagnare
Finalul "bubble-ului" economic a fost recunoscutoficial abia în 1993 şi a declanşat deflaţia. Preţurile au scăzutîn 1993 cu 4,5% pe an, iar PIB-ul Japoniei s-a contractat cu 2%.Încetinirea ritmului de creştere economică se menţine până astăzi,deoarece Japonia a intrat în mai multe cercuri vicioase. "Pe de oparte, forţa de muncă foarte scumpă şi populaţia îmbătrânită audeterminat companii japoneze să se orienteze către piaţa forţei demuncă din Malaiezia, Thailanda, Coreea. În consecinţă, creştereaeconomică nu s-a mai reflectat acasă. Concomitent, Japonia aresisteme sociale rudimentare, care au determinat populaţia săeconomisească", mai spune Dăianu.
"Criza a găsit Japonia cu o inflaţie mică.Dinamica negativă a preţurilor a determinat un fenomen de tip «flatinflation» şi a avut două consecinţe. În primul rând, BancaJaponiei nu a putut veni în ajutor prin scăderea dobânzii, care şiaşa era mică, deoarece populaţia economisea. În al doilea rând,populaţia a devenit mai precaută cu cheltuielile", spune DanielDăianu. În anul 1980 Japonia a înregistrat o rată a inflaţiei de7,8%, care a scăzut drastic în anul 1986 la valoarea de0,6%.
"Din anul 2000 până în prezent, Japonia nu a maiavut forţă de propulsie. Cu toate că economia japoneză are pondereîn economia globală, aceasta nu mai are vitalitate, din cauzapopulaţiei îmbătrânite şi a companiilor relocate în alte ţări dinAsia şi din lume", spune Daniel Dăianu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
