În România, cartea n-a fost niciodată la baza piramidei nevoilor. Nu în 1991, când Ana şi Virgil Oniţă semnau actele de înfiinţare a Libris SRL, cu 100.000 de lei capital şi o datorie de 100.000 de dolari de achitat într-un an. Nici în 1997, când inflaţia devora economiile românilor şi coada din faţa librăriei se subţia. Şi nici în 2009, când criza financiară închidea librării pe bandă rulantă şi Laura Ţeposu, cea care avea să preia conducerea Libris, pornea tocmai atunci o divizie online. Şi cu siguranţă nu în 2026, când TVA-ul crescut, inflaţia şi scăderea puterii de cumpărare au redus şi mai mult spaţiul în care cartea poate respira.
Şi totuşi, Libris există. La 35 de ani de la înfiinţare, librăria care a pornit de pe strada Mureşenilor, din inima Braşovului, are un depozit de 5.000 de metri pătraţi, 1 milion de volume în stoc permanent şi trimite până la 10.000 de colete pe zi în toată România şi dincolo de graniţele ei.
Cum? Răspunsul se află undeva între bilanţuri şi o colecţie de momente pe care cifrele nu le pot cuprinde. Povestea Libris este, în definitiv, povestea a două generaţii care au pariat pe cartea românească în momente în care raţiunea economică le recomanda altceva. Şi au câştigat. Nu spectaculos, nu peste noapte, ci cu răbdarea specifică oamenilor care citesc mult.
