Nouă milioane de oi în prezent faţă de 14 milioane acum 25 de ani; 2,8 milioane de bovine faţă de 5,3 milioane în 1990; 75 de milioane de păsări domnestice faţă de 121 de milioane în 1999 şi doar 5 milioane de porci faţă de 13 milioane în 1990.
Totul s-a împărţit la doi în agricultura românească de la căderea comunismului, acum peste 25 de ani, în afara populaţiei: procentul celor care trăiesc în mediul rural a fost în 2013 de 46,1% faţă de 45,7% în 1990.
Cineva s-ar putea întreba: ce folos că România avea în comunism 13 milioane de porci, 14 milioane de oi şi 121 de milioane de găini când 22 de milioane de oameni nu aveau de nici unele, nici carne, nici lapte, nici ouă?
Oricum ar fi ridicată problema, un lucru rămâne: agricultura românească nu s-a schimbat major, nu s-a modernizat, iar ţara care are pretenţia să reprezinte a şaptea putere economică a UE, care are, după Polonia, cea mai mare suprafaţă agricolă din Europa de Est, nu-şi valorifică acest atu.
Producţia de porumb pe cap de locuitor a crescut, este adevărat, de la 292 de kilograme pe cap de locuitor în 1990 la 602 kilograme în 2014, iar cea de grâu de la 314 kilograme la 381 de kilograme. Dar o treime din populaţia ocupată (3 milioane de oameni) lucrează în agricultură, majoritatea în agricultura de subzistenţă. Şi, deşi în mediul rural trăieşte aproape jumătate din populaţia ţării, doar un sfert dintre studenţii României provin din mediul rural.
Mai poate fi salvat mediul rural?
Guvernul a lansat ieri ceea ce numeşte „un pachet de măsuri“ numit „Dezvoltarea clasei de mijloc la sate“. Premierul Dacian Cioloş şi miniştrii săi au mers în judeţul Alba, în sate, pentru a lansa simbolic programul şi au vizitat câteva mici ferme.
Pachetul pentru spijinirea zonelor rurale îşi propune – susţine guvernul - să ajute „clasa de mijloc la sate“, prin valorificarea fondurilor europene, prin simplificarea legislativă, prin acordarea de vouchere pentru zilieri şi meşteşugari independenţi (metodă simplificată de plată a taxelor), prin dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic agricol şi prin crearea unor instrumente de garantare şi creditare din surse naţionale (inclusiv microcreditare).
Premierul, fost comisar european pentru agricultură, în mandatul căruia a fost reevaluat Planul Agricol Comun, a susţinut: „Acum 6 ani, când am început să pregătim Reforma Politicii Agricole Comune, m-am gândit la un moment ca acesta. Ceea ce am făcut acolo, la Bruxelles, îmi doream să se vadă peste câţiva ani de zile în România“.
De ce clasă de mijloc?
„Pentru că - susţine premierul - avem o agricultură bipolară de câţiva ani. Avem ferme foarte mari în anumite zone, dar în zonele agricole mari avem şi «pungile de sărăcie» foarte mari, având la extrema cealaltă fermele de subzistenţă.“
Bipolară sau nu, agricultura a contribuit anul trecut la PIB cu 4,2%. Dacă procentul este mare, aportul net la PIB este însă mic.
Cu 3 milioane de oameni ocupaţi în agricultură, sectorul a adus PIB-ului 31 de miliarde de lei în 2015, faţă de 39 de miliarde de lei IT-ul, un sector în care lucrează de zece ori mai puţini oameni. Cu o astfel de stare de lucruri nici oamenii nu se pot aştepta la bunăstare şi nici economia nu poate aştepta nimic de la ei.
