Numirea lui Sevil Shhaideh pentru funcţia de prim-minisitru al României a adus în lumina reflectoarelor tătarii dobrogeni, care sunt stabiliţi în România de mai bine de opt secole.
Preşedintele Klaus Iohannis a amânat desemnarea oficială a unui prim-ministru până după Crăciun, fără să explice motivele pentru care a luat o astfel de decizie.
Sunt două propuneri venite de la partide - cea a PSD în persoana lui Sevil Shhaideh şi cea a PMP în persoana lui Eugen Tomac.
Tătarii şi-au împletit istoria cu cea a românilor moldoveni, sunt amintiţi în toate cronicile moldo-române, dar în ziua de azi în România mai există 24.000 de tătari.
Comunitatea turcilor, mai cunoscută în Dobrogea, este de aproape 30.000 de oameni pe teritoriul României, arată datele de la INS. Primele comunităţi de tătari şi-au făcut apariţia în secolul al XIII-lea, stabilindu-se în Dobrogea. Acest val de imigranţi a fost urmat de altul, după războiul din Crimeea, potrivit informaţiilor de la Alianţa Civilizaţiilor, organizaţie care a luat naştere în urmă cu peste 15 ani la propunerea guvernelor Spaniei şi Turciei, obiectivul acesteia fiind îmbunătăţirea înţelegerii şi cooperării între culturi şi religii. Potrivit informaţiilor de la Alianţa Civilizaţiilor, în anii 1873-1874, în Tulcea şi Varna locuiau 100.000 de musulmani şi 60.000 de creştini, iar cele mai importante centre musulmane erau în Tulcea, Constanţa şi Hârşova.
În România în anul 2011 erau puţin peste 24.000 de tătari stabiliţi în România, arată recensământul din 2011 realizat de Institutul Naţional de Statistică.
Tătarii din România au creat diverse asociaţii şi uniuni. Spre exemplu, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, care a fost creată cu scopul de a uni într-o singură organizaţie de minoritate naţională, întreaga populaţie tătară şi turcă din România, pe baza comunităţii de origine etnică, limbă, tradiţie istorică şi de credinţă Islamică. În prezent, uniunea are peste 300 de membri.
Este cunoscut că cei mai mulţi tătari sunt stabiliţi în regiunea Dobrogei, având în vedere că, spre exemplu, în judeţul Constanţa sunt cele mai multe lăcaşuri de cult musulmane. Iar în timp ce mulţi dintre ei vorbesc limba română, totuşi au cultură, tradiţii, obiceiuri, religie sau chiar mâncăruri diferite faţă de români.
Religia comunităţii tătare este monoteistă, iar printre cele mai importante moschei din Constanţa se numără Moscheea Carol I, care este şi cel mai important lăcaş de cult musulman din Constanţa, construit în 1910, pe locul unui lăcaş musulman mai vechi, din 1822, ridicat în cinstea sultanului Mahomed II.
Lăcaşul Hunkiar este un alt cult al tătarilor, care a fost ctitorită de Sultanul Abdulaziz şi dată în folosinţă în anul 1869, aceasta este poziţionată în zona centrală a vechiului oraş Constanţa. Hunkiar este urmat de Moscheea Esmhan Sultan din Mangalia care a fost construită în anul 1575 de fiica Sultanului al II-lea. Biserica este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, acesta conţine morminte vechi de peste 300 de ani.
Câteva sate în care s-au aşezat tătarii sunt Caramurat (M. Kogâlniceanu), Şiriu, Calfa, Cobadin, Omurşa sau Murfatlar.
În ceea ce priveşte gustările tradiţionale tătăreşti şi acestea sunt diferite, spre exemplu, partea cea mai consistentă a bucătăriei lor o constituie preparatele de patiserie precum ulkum (gogoşi), scovergi, kobete, sarbirna sau kawirma.
Nu doar bucatele tătăreşti se remarcă în România, ci şi personalităţi precum dramaturgi, poeţi sau chiar ingineri în construţii. Spre exemplu, Mehmet Niyazi (1878-1931) a fost poet naţional al tătarilor, publicist, pedagog şi exponent proeminent al spiritualităţii şi naţionalităţii tătarilor dobrogeni.
