Ministerul Muncii: „Vrem să atragem românii plecaţi în străinătate şi să permitem accesul mai multor străini din state non-UE la locurile de muncă din România“

Deficitul de candidaţi calificaţi din vestul şi din centrul ţării, dar şi lipsa locurilor de muncă din regiunea Moldovei sunt problemele acute ale pieţei muncii, iar de aceea Ministerul Muncii ia în calcul o strategie prin care să reducă unele decalaje.

„Ministerul Muncii are în vedere un proiect de reconstrucţie a pieţei muncii din Ro­mânia prin stabilirea unei agende in­terna­ţionale, în contextul în care piaţa forţei de muncă din România se confruntă cu numeroase provocări, determinate atât de evoluţia economiei (pe plan intern, dar, în egală măsură de important, pe plan internaţional), cât şi de factori societali (demografie, educaţie, migraţie). În acest mo­ment ne confruntăm cu un aparent pa­radox: avem, în acelaşi timp, lipsă acută de locuri de muncă şi  lipsă de forţă de muncă. Desigur că, analizată, imaginea e mai puţin contradictorie“, au transmis reprezentanţii Ministerului Muncii în urma unei solicitări a ZF, în care au fost întrebaţi dacă ministerul are în discuţii un proiect de modificare a legislaţiei în aşa fel încât angajatorii să poată recruta candidaţi din state non-UE mai uşor.

Reprezentanţii ministerului au mai precizat că în prezent instituţia îşi doreşte să creioneze un proiect de politică publică în vederea atragerii românilor plecaţi în străinătate, de relocare a persoanelor din zonele fără oportunităţi în cele cu nevoie de resurse de muncă, de relocare a investiţiilor către zonele cu disponibilitate de forţă de muncă, de atragere a forţei de muncă bine pregătite din străinătate, menţionând că „opţiunea este susţinută şi încurajată de către mediul de afaceri şi ar putea fi o soluţie pentru locurile de muncă pe care românii nu le doresc şi locurile de muncă unde nu sunt suficienţi specialişti disponibili“.

Anual se dau 5.500 de permise de muncă pentru muncitori din state non-UE

„Desigur, orice măsură de atragere de forţă de muncă din străinătate trebuie să fie atent analizată, iar modul de implementare nu numai că nu trebuie să afecteze accesul românilor la muncă, ci trebuie să ţină cont şi de aspecte legate de nivelul salariilor sau de eventuale tensiuni sociale pe care le-ar pu­tea genera“, au mai spus reprezentanţii mi­nis­terului. Aceştia au mai precizat că accesul lucrătorilor străini nu este însă o noutate şi că discuţiile se poartă în vederea extinderii pa­ra­metrilor în care acesta se realizează, având în vedere că anul acesta, de exemplu, doar 5.500 de lucrători străini din state non-UE au acces liber pe piaţa muncii din Ro­mâ­ni­a.

„Considerăm că orice decizie cu privire la accesul lucrătorilor străini pe piaţa muncii din România trebuie să aibă în vedere o limitare clară în timp, precum şi: sectorul / subsec­torul de activitate, regiunea, posi­bilitatea de a atrage lucrători români, dificul­tatea (timp, cost) de a instrui resurse umane pentru locurile de muncă (fie că vorbim de educaţie, calificare sau reconversie profesională), implicaţiile asupra pieţei muncii în ansamblu (efecte de transmisie)“, se mai arată în răspunsul ministerului.

Totuşi, avertizează Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sinicale „Cartel Alfa“, pentru a putea aduce imigranţi din state non-UE trebuie schimbată cota pentru lucrătorii care vin din aceste state, iar nu în­tot­deauna sunt aduşi muncitori din regiune. „Problema este că ei nici măcar nu au ajuns la cota actuală, iar dacă s-au adus lucrători din alte state, aceştia au venit din Asia, nu din state din Europa de Est, pe salarii minime“, a spus Hossu.

La rândul lor, angajatorii  – în special cei din vestul ţării – se plâng de faptul că nu mai găsesc forţă de muncă bine calificată şi că aduc oameni de la zeci de kilometri distanţă pentru a lucra în fabrici, însă nici aşa nu reuşesc să acopere nevoia de forţă de muncă pe care le au. Elena Antoneac, şefa opera­ţiu­nilor firmei de relocare Nestlers Group, spunea recent într-un interviu ZF că an­gajatorii întreabă tot mai des de po­sibi­li­tatea „importului“ de forţă de muncă din alte ţări, în condiţiile în care nu pot face faţă cererilor de la export cu forţa de muncă existentă şi cu deficitul acut de candidaţi, men­ţionând că au recrutat inclusiv personal în parteneriat cu peniten­ciarele sau cu bisericile.

Importul de imigranţi opreşte creşterile salariale ale angajaţilor români

Totuşi, o lege mai permisivă care să ajute angajatorii să recruteze, de exemplu, per­­sonal din Serbia ar putea afecta negativ pia­ţa locală a muncii pentru că ar opri creş­te­rile salariale şi, în plus, ar crea o serie de pro­bleme.

„Pe piaţa muncii din vestul ţării există o mare presiune pentru că investitorii au ne­vo­ie de forţă de muncă, dar nu mai găsesc can­di­daţi. De aceea, angajatorii se gândesc să adu­că personal din Serbia pentru a re­zol­va pro­blema din zonă, dar din punctul meu de ve­dere o astfel de măsură nu reprezintă o so­luţie sustenabilă. Există două aspecte pro­­ble­­ma­tice acolo: primul este distanţa, pen­tru că da­că vor să aducă zilnic personal din Ser­bia este o distanţă destul de mare, la care se poa­te adăuga timpul pierdut pentru for­ma­lităţile de la vamă, iar al doillea este ca­zarea, în cazul în care angajatorii vor să îi ca­ze­ze pe munci­torii imigranţi, întrucât piaţa imo­bi­liară din vestul ţării nu este atât de gene­roasă pe cât este nevoie“, a explicat Flo­rin Go­dean, country manager al fur­ni­zorului de so­lu­ţii privind forţa de muncă Adecco Ro­mâ­nia.

În prezent, în Serbia salariul minim pe economie este de circa 400 de euro net pe lună, cu 15% sub nivelul salariului mediu pe economie din România, ceea ce înseamnă că angajatorii români ar putea să recruteze personal din Serbia la costuri similare cu cele din România. Specialiştii avertizează însă că importul de imigranţi ar putea conduce la o stopare a creşterilor salariale în rândul angajaţilor români.

„Consider că ar trebui ca salariile angajaţilor români să crească în mod natural în loc să aducem imigranţi ca să menţinem un nivel salarial scăzut. Când există competiţie pe candidaţi, salariile cresc cu toate beneficiile care decurg din acest lucru“, a mai spus Florin Godean de la Adecco.

Creşterea economică trebuie distribuită şi angajaţilor

De aceeaşi părere este şi Bogdan Hossu, care a mai spus că o astfel de strategie ar avea efecte negative pentru piaţa muncii, iar acestea pornesc încă din direcţiile trasate în proiectul de ţară proasptăt lansat, „România competitivă“.

„Cum să faci dezvoltare de competitivitate când capitalul uman nu este prioritar în aceeaşi măsură cu capitalul investiţional propriu-zis? Se promovează un sistem sclavagist, în care se aduc rapid muncitori, plătiţi cu salariul minim, salariu minim care nu doar că este, pe net, mai mic decât pragul necesar pentru subzistenţă, dar este mai mic decât venitul minim de inserţie (o formă de ajutor social- n.red.). Care mai este motivaţia să munceşti atunci?“, a mai spus Bogdan Hossu. El a mai precizat că proiectul de ţară pentru creşterea competitivităţii trebuie să conţină soluţii pentru creşterea numărului de locuri de muncă, dar şi de o distribuţie corectă a creşterii economice, pentru că în caz contrar este o gândire a unui „sistem rudimentar menit să aducă o serie de câştiguri imediate capitalului propriu zis şi nu capitalului uman“.

Cu o populaţie de 20 de milioane de locuitori din care 9 milioane sunt apţi de muncă din care doar 4,5 – 5 milioane sunt salariaţi, iar 2 milioane lucrează în agricultura de subzistenţă şi cu un salariu mediu de 5 ori mai mic decât media din UE, indicatorii pieţei muncii trebuie îmbunătăţiţi pentru ca nivelul de trai al populaţiei să crească.