♦ Ştefan Codău a descoperit handbalul la şase ani, când în oraşul său, Breaza, a fost înfiinţată o echipă. Iniţial, a mers din curiozitate, apoi s-a dovedit a fi sportul în care îşi doreşte să facă performanţă. El a ajuns să fie al doilea cel mai bun marcator al campionatului naţional de juniori 2, însă îşi doreşte să se califice, împreună cu echipa, în turneul naţional şi să facă parte din echipa naţională.
Cum ai descoperit handbalul? Cum te-ai apucat de acest sport? Ce vârstă aveai?
Am descoperit handbalul la vârsta de şase ani, când părinţii mei au aflat că s-a înfiinţat o echipă în oraş, Tricolorul Breaza. Am mers la început din curiozitate şi pentru că îmi plăcea să fac sport, iar de atunci am continuat să merg la antrenamente şi să practic acest sport cu plăcere.
Ce te-a atras cel mai mult la acest sport? Cum te-a convins să îl practici în continuare?
Cel mai mult m-a atras faptul că este un sport de echipă şi foarte frumos. Mi-a plăcut încă de la început să alerg şi să arunc la poartă. Am învăţat să îmi consum constructiv energia şi să mă bucur de prietenia cu colegii de echipă. Faptul că m-a determinat să îl practic în continuare a venit în urma participării constante la meciuri şi cantonamente. Uşor, uşor, a început să îmi placă atmosfera de la meciuri, miza jocurilor şi energia din jurul echipei. Îmi placea că nu mă plictiseam, mereu apărea ceva care să îmi stârnească interesul.
La ce club eşti înscris?
În acest moment, fac parte din echipa de juniori a clubului ACS Olympic RFH, unde mă antrenez constant şi particip la competiţii. M-am transferat la Olympic RFH în urmă cu un an, de la clubul Tricolorul Breaza, acolo unde am şi început handbalul sub îndrumarea profesorului Adrian Manea.
Cum ai ajuns să practici sport de performanţă?
Am început handbalul la clubul CSO Tricolorul Breaza, unde nu foarte multă lume vine să urmărească meciurile.
Pot spune că am muncit foarte mult şi sansa a făcut să fi fost remarcat de echipa la care sunt în prezent, ACS Olympic RFH. Managerii de la Olympic RFH m-au observat, au luat legătura cu antrenorul meu de la Breaza şi s-au înţeles asupra transferului. Acum, la Olympic RFH îmi continui drumul către performanţă, având toate condiţiile necesare pentru a progresa. Aici am un colectiv bun, antrenori dedicaţi şi conditii bune de lucru.
Cât de dificil a fost parcursul tău până în acest punct?
Nu a fost deloc uşor, deoarece am fost nevoit să mă mut din oraşul meu natal, Breaza, lăsându-mi prietenii, colegii, locul în care am copilărit şi familia, pentru a-mi face un viitor în handbal. La început, a fost puţin mai greu cu acomodarea la noul liceu, în Buftea, dar cu timpul m-am obişnuit. Am reuşit să îmi organizez timpul între şcoală şi antrenamente şi am depăşit momentele în care eram obosit. Sunt conştient că dacă vrei să ajungi cu adevărat să însemni ceva în domeniul în care munceşti trebuie să faci sacrificii şi să dai totul pentru visul tău.
Cine te-a susţinut să mergi pe acest drum?
Familia mea m-a susţinut mereu, încă de la plecarea de acasă şi până în momentul de faţă. Chiar dacă nu au fost mereu aproape fizic de mine, au fost alături de mine prin încurajări şi sprijin constant, mai ales în momentele dificile. De asemenea, colegii de echipă şi antrenorii au avut un rol foarte important în parcursul meu, deoarece m-au motivat, m-au ajutat să evoluez şi au avut încredere în mine. Mai mult, fiind obligat să plec de lângă familie, colegii şi antrenorii de la clubul Olympic mi-au devenit familie, ajutându-mă să mă acomodez şi să trec mai uşor peste toate aceste schimbări.
7. Ce te motivează să mergi constant la antrenamente?
Mă motivează dorinţa de a deveni din ce în ce mai bun şi de a câştiga meciuri alături de echipa mea. Îmi place să evoluez şi să îmi văd progresul de la un antrenament la altul. De asemenea, mă motivează şi dorinţa de a ajunge la un nivel cât mai înalt, poate chiar în cele mai puternice campionate, ceea ce mă face să muncesc constant şi să nu renunţ. Drumul succesului în sport înseamnă multe provocări, iar pentru a reuşi trebuie să ştii să le accepţi ca atare, fără a te plange, fără a ceda când e greu, dând dovadă de ambiţie, implicare şi seriozitate.
8. Care sunt dificultăţile pe care le ai când vine vorba de antrenamente?
Uneori este greu din cauza oboselii sau a programului încărcat, mai ales când am şi de învăţat pentru şcoală. Mă străduiesc să fac faţă şi să am rezultate bune şi la handbal şi la şcoală. Educaţia este foarte importantă în reuşita unui sportiv de performanţă şi tocmai de aceea nu neglijez şcoala. Sunt zile în care trebuie să gestionez foarte bine timpul pentru a face faţă tuturor responsabilităţilor. Totuşi, chiar şi în aceste momente, merg la antrenamente şi dau tot ce pot, pentru că ştiu că doar prin muncă pot progresa.
9. Cum te-a ajutat handbalul să te dezvolţi? Ce te-a învăţat acest sport?
Handbalul m-a învăţat să fiu disciplinat, responsabil şi să lucrez în echipă. M-a ajutat să îmi dezvolt atât partea fizică, cât şi cea mentală, devenind mai rezistent şi mai concentrat. De asemenea, acest sport m-a învăţat să am încredere în mine, să nu renunţ în momentele dificile şi să lupt până la final, indiferent de situaţie.
10. Care au fost cele mai dificile momente şi cum ai reuşit să treci peste acestea?
În primul rând, cele mai dificile momente au fost meciurile pierdute, apărând nevoia de a munci mai mult pentru a ajunge acolo unde mi-am propus. Am trecut peste infrangeri, continuând să muncesc şi învăţând din greşeli. În al doilea rând, mi-a fost greu şi în momentele în care seara urcam în tren şi îmi lăsam acasă familia, dar cu timpul m-am obişnuit. Este un sentiment tare ciudat cand pleci de langa familie, chiar dacă ştii că familia este alături de tine, indiferent de distanţa care te separă de ea.
11. Ce titluri ai obţinut până acum?
În acest sezon, am obţinut locul al III-lea la juniori 2 (categoria de vârstă 2009–2010), într-una dintre cele mai dificile grupe geografice, iar la juniori 1 (2007–2008) am ocupat locul al IV-lea. La categoria juniori 2, m-am clasat pe locul al II-lea în topul celor mai buni marcatori din ţară, cu 164 de goluri din 209 aruncări. De asemenea, la turneele amicale la care am participat, am obţinut de două ori titlul de „goalgetter” la două turnee din Braşov, iar la turneul organizat de clubul nostru am primit premiul de „Cel mai bun centru”. Sunt doar câteva dintre realizarile personale, care mă fac să înţeleg cât de lung este drumul performanţei şi cât de mult mai am de muncit pentru a-mi depăşi limitele şi a ajunge în top.
12. Ce titluri vrei să mai obţii? În ce competiţii visezi să joci?
Îmi doresc ca la anul să ne calificăm la turneul final, adică în cele mai bune 8 echipe din ţară, şi, cine ştie, poate să câştigăm şi o medalie. Îmi doresc să ajung la seniori şi, poate, să joc în cele mai puternice campionate din Europa şi în Champions League. Să nu uităm de echipa naţională a României. Cred că acesta este visul oricărui sportiv, să îşi reprezinte ţara şi să îi facă pe cei care îl susţin, chiar şi de la distanţă, să fie mândri de reuşitele echipei naţionale.
13. Care sunt sportivii tăi preferaţi? Cum te-au inspirat?
Unul dintre oamenii de handbal pentru care am un deosebit respect este domnul Radu Voina. Când eram la Breaza, acesta a venit şi a stat de vorbă cu noi, ne-a explicat mai multe lucruri şi chiar am făcut şi câteva antrenamente cu dânsul. L-am apreciat încă de atunci, fiind un campion mondial de la care ai ce învăţa.
Un alt jucător este Mathias Gidsel, cel mai bun handbalist din lume la momentul actual. Acesta este de neoprit, o adevărată maşinărie de goluri. M-a inspirat faptul că marchează din aproape orice poziţie, nimic nu îl opreşte. Are nişte depăşiri senzaţionale, la fel ca şi aruncările sale.
14. De ce ar trebui să se apuce un copil de handbal? Cum îl poate ajuta?
Un copil ar trebui să se apuce de handbal pentru că este un sport care îl dezvoltă atât fizic, cât şi mental. Îl ajută să devină mai puternic, mai rapid şi mai coordonat, dar şi mai disciplinat şi responsabil. În plus, handbalul este un sport de echipă, ceea ce îl învaţă să colaboreze cu ceilalţi, să comunice mai bine şi să îşi ajute colegii în momentele importante. De asemenea, acest sport îţi formează caracterul, te învaţă să nu renunţi uşor şi să treci peste înfrângeri, învăţând din greşeli. Pe lângă asta, îţi oferă emoţii frumoase, prietenii puternice şi experienţe pe care nu le poţi uita.
