♦ Pachetul 2 de măsuri fiscale schimbă mecanismul de eşalonare a datoriilor fiscale ♦ Eşalonarea simplificată este limitată ca valoare, iar pentru sumele mai mari statul cere garanţii reale şi fidejusiunea acţionarilor sau administratorilor, ceea ce mută o parte din risc direct asupra antreprenorilor ♦ „ANAF verifică dacă această persoană care se angajează prin contract de fidejusiune să plătească datoria firmei este solvabilă, dacă poate face acest lucru, dacă nu este supra-îndatorat, de exemplu. Este un proces similar unei analize a unei bănci la accesarea oricărui produs de creditare.”
Pachetul 2 de măsuri fiscale care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie aduce modificări importante în relaţia firmelor cu ANAF, una dintre cele mai sensibile fiind schimbarea regulilor privind eşalonarea la plată a datoriilor fiscale.
Din 2026, eşalonarea simplificată la ANAF este limitată la datorii de maximum 400.000 lei şi se aplică doar firmelor cu minimum 12 luni vechime. Astfel, statul restrânge accesul la eşalonarea simplificată şi introduce, pentru datorii mai mari, obligaţia unor garanţii personale din partea acţionarilor sau administratorilor, cu impact direct asupra patrimoniului acestora.
„De la 1 ianuarie, se schimbă regulile în privinţa eşalonărilor fiscale, iar SRL-urile care au datorii de peste 400.000 de lei trebuie să semneze un contract de fidejusiune, prin care se obligă ca acţionarul sau administratorul firmei să plătească datoria în locul firmei, dacă aceasta nu mai are cum”, a explicat pentru ZF Ioana Arsenie, strateg financiar, FCCA, CEO al Trusted Advisor Strategy & Finance.
Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, susţine că această măsură are ca scop limitarea practicii „eşalonărilor la nesfârşit”, o măsură prin care să se asigure că banii se încasează.
