Dacă ar fi ca vreun politician de la Berlin să primescă titlul de cavaler al proiectului ruso-german Nord Stream 2, atunci Sigmar Gabriel, ministrul economiei şi preşedintele social-democraţilor, ar fi alegerea perfectă. Nimic nu ilustrează mai bine apropierea social-democraţilor de businessul rusesc cu energie decât faptul că colegul de partid al lui Gabriel, fostul cancelar Gerhard Schröder, s-a alăturat boardului de supraveghere al Nord Stream la numai câteva săptămâni după ce şi-a părăsit postul în 2005.
Toamna trecută, Gabriel s-a dus la Moscova pentru a-i da asigurări lui Putin că Germania continuă să sprijine proiectul de infrastructură pentru transportul gazelor naturale. El a subliniat atunci că va încerca să ţină Nord Stream sub autoritatea de reglementare germană pentru a limita „amestecul extern” în acest proiect. Nord Stream şi colaborarea ruso-germană au fost readuse în atenţie de unul dintre cei mai importanţi membri ai Parlamentului European, preşedintele Partidului Popular European Manfred Weber. Într-o scrisoare adresată ministrului Gabriel, Weber critică proiectul de gaze naturale, scrie Politico.eu. Scrisoarea, în care se prezintă temerile privind implicaţiile politice ale celui de-al doilea gazoduct ruso-german, care ar ocoli Polonia şI Ucraina, a fost făcută publică şI nimic nu s-a întâmplat.
Un purtător de cuvânt al ministerului lui Gabriel a declarat pentru Politico că nici măcar n-a auzit de această scrisoare. Motivul pentru care ceea ce ar fi putut fi o bombă a avut efectul unei pertarde ude îşI are rădăcinile în umbra uriaşă pe care Rusia o aruncă asupra business-ului şI politicii din Germania – mai ales prin contracte lucrative ruseşti pentru companii germane şi prin relaţiile social-democraţilor cu Moscova. Partidul Social Democrat (SPD) este partener în coaliţia de guvernare de la Berlin.
“În Germania există credinţa puternică că relaţiile dintre UE şi Rusia pot reveni la normal doar dacă sunt întărite relaţiile economice”, spune Severin Fischer, cercetător la Centrul pentru Studii de Securitate al ETH Zurich. El spune că aceasta îşI are rădăcinile istorice în ceea ce este cunoscut ca Ostpolitik-ul Germaniei din timpul Războiului Rece. Atunci, strategia Germaniei de Vest de “schimbare prin apropiere” de estul comunist s-a bazat pe întărirea legăturilor ecomomice.
“Trebuie să ne asigurăm că avem Rusia înapoi la bord în ceea ce priveşte cooperarea internaţională”, spune Bernd Westphal, parlamentar social-democrat. Westphal este purtătorul de cuvânt al comisiei parlamentare pentru economie şI energie.
“Este, de asemenea, în interesul Europei şI al UE: Europa nu are niciun viitor dacă nu vorbeşte cu Rusia”, explică el.
Există raţiuni economice puternice pentru sprijinul dat de Germania gazoductului care va trece pe sub Marea Baltică pentru a lega Germania de Rusia.
Două dintre cele şase companii de energie care participă la dezvoltarea proiectului Nord Stream 2 sunt din Germania, E.ON şi BASF/Wintershall, şI o mare parte din materialele folosite pentru construirea conductei ar proveni de la companii germane, a afirmat Andreas Metz, specialist al grupului de lobby Comitetului pentru Relaţii Economice Est-Europene. Proiectul nu primeşte finanţare de la stat dar, “din nefericire, este politizat de acele ţări care ar pierde venituri din cauza Nord Stream 2”, a adăugat el.
Conducta îi înfurie pe unii dintre cei mai apropiaţI parteneri ai Germaniei, care se tem că Rusia va putea ocoli actualul sistem de conducte care trece prin Europa Centrală şI va livra gaze naturale direct Germaniei. Ucraina şI Slovacia ar pierde miliarde de dolari în taxe de tranzit, în timp ce Polonia se teme că Moscova va folosi contractele de gaze ca instrumente diplomatice pentru a recăpăta controlul în fostul său imperiu.
Witold Waszczykowski, ministrul polonez de externe, a descris Nord Stream ca fiind un factor iritant în relaţiile deja tensionate dintre Varaşovia şI Berlin.
Nici Comisiei Europene nu-I place acest proiect, considerând că poate submina uniunea energetică a blocului comunitar, ale cărei obiective includ diversificarea surselor de aprovizionare cu energie.
Şi Washingtonul este iritat. Amos Hochstein, împuternicitul special al SUA şI coordinator al afacerilor externe, a declarat reporterilor că SUA sunt “profund îngrijorate” în legătură cu Nord Stream 2. Administraţia SUA nu este convinsă că proiectul este unul strict comercial, argumentând că actualele conducte ale Nord Stream nici măcar nu sunt folosite la capacitate maximă.
“Nimeni nu-şI cheltuie banii construind conducte când nu este cerere pentru petrol şI ai deja conducte care funcţionează bine”, a explicat Hochstein pentru Politico.
Angela Merkel, cancelarul creştin-democrat, este suspicioasă pe Putin şI a promovat sancţionarea Rusiei din cauza agresiunilor acesteia din Ucraina. Însă Rusia este importantă pentru SPD, care, ca un obicei, insistă pentru legături politice mai strânse cu Moscova.
De aceea Merkel şI alţI politicieni germani încearcă să separe Nord Stream 2 de problema generală a sancţiunilor, promovând proiectul ca fiind unul “comercial”, dezvoltat de investitori privaţi şI care exprimă speranţa acestora că va transforma Germania într-un centru de distribuţie a gazelor în Europa, care va stimula business-ul intern şI va genera locuri de muncă. Gazoductul, dacă va fi construit, va concentra pe o singură rută 80% din exporturile ruseşti de gaze destinate Europei. Cota Gazprom pe piaţa germană ar creşte de la 40% la 60%.
Eforturile ministrului Gabriel nu ţin doar de păstrarea legăturilor dintre partidul său şI vechiul prieten de la răsărit. SPD se confruntă cu cea mai gravă criză din istoria postbelică, iar Gabriel este presat să-i recâştige pe alegători. Sectorul energiei, sprijinit de uniuni sindicale puternice, este teritoriul SPD, iar Gabriel speră că eforturile sale pentru construirea Nord Stream 2 vor aduce voturi partidului. Uniunea Creştin Democrată a lui Merkel a dat SPD mână liberă în privinţa proiectului.
