Eveniment

Noua şi vechea economie - cum răsar hoteluri noi în mijlocul Bucureştiului, iar altele precum Lido stau în paragină

Noua şi vechea economie - cum răsar hoteluri noi în...

Autor: Sorin Pâslaru

27.03.2015, 00:08 1643

Una dintre piedicile principale în calea accelerării creşterii economice în România este blocajul dat de activele îngheţate - terenuri, imobile sau chiar active intangibile care nu produc sau produc foarte puţin pentru că au administratori nepricepuţi, iar în jurul lor nu creşte nimic.

Este cazul multor clădiri şi terenuri din centrul Bucureştiului. Spre exemplu, hotelul Lido de pe bulevardul Nicolae Bălcescu,  foarte bine poziţionat şi cu un istoric de pus în valoare, este de ani de zile în conservare.

Iată însă că la doi paşi, pe strada George Enescu, o familie de întreprinzători, medici stomatologi cu o afacere în distribuţia de materiale şi echipamente pentru cabinete stomatologice, a decis să facă un hotel de 120 de camere de la zero, sub un brand internaţional.

După 25 de ani, oamenii care s-au gospodărit şi au creat în jurul lor organizaţii capabile să producă valoare adăugată sunt astăzi în stare să pună pe masă milioane de euro şi să convingă băncile să-i crediteze cu alte milioane de euro pentru un business plan pe 10 ani în industria hotelieră.

Trebuie să strângi din dinţi mulţi ani şi să fii foarte bun în ceea ce faci ca să ajungi după 20-25 de ani de activitate să ai economii suficiente încât să poţi pune pe picioare un hotel de la zero. Capitalul este greu de strâns.

Deocamdată, mulţi întreprinzători au reactivat centrul Bucureştiului prin investiţii în restaurante. Şi au făcut-o frumos, astfel încât acum Capitala nu este departe de alte oraşe mari din Occident la nivelul ofertei de leisure.

Este o bucurie să vezi cum clădiri sau terenuri care au stat în paragină ani de zile capătă viaţă, cum devine o plăcere plimbarea pe străzi cu vitrine luminate feeric, cu oameni conversând în braserii elegante.

Şi atunci cu atât mai acut se vede cum România şi-a risipit două decenii după 1990 potenţialul de a creşte. Se vede cum toate aceste active îngheţate ne-au ţinut în loc.

Iată diferenţa fantastică faţă de modul în care au acţionat cei care au primit aproape cadou, prin diverse modalităţi de spoliere a statului român, active de zeci de miliarde de euro şi pur şi simplu le-au ţinut în paragină sau le-au exploatat la minima rezistenţă.

Ce ţară poate face astfel de eforturi sisifice - să construiască întreprinderi, hoteluri, căi ferate, reţele de electricitate - care apoi să ajungă pe mâna unor nepricepuţi şi din ele să nu fie deloc extrasă valoare economică? Numai una care-şi va epuiza rapid resursele. Numai când vezi ce efort şi determinare sunt necesare să pui pe piaţă un hotel de 100 de camere, realizezi câtă pierdere îţi aduce un altul care la 100 de metri distanţă stă închis de zeci de ani.

Povestea se multiplică la întreprinderi industriale - 100 de ani a funcţionat întreprinderea de maşini-unelte Înfrăţirea din Oradea, numai că astăzi cei care au cumpărat-o au decis că este mai bine să o trimită la fier vechi. Alături, un inginer care şi-a început activitatea la Înfrăţirea face astăzi la Emsil Techtrans strunguri şi alte echipamente industriale de mare precizie de 10 milioane de euro pe an, pe care le exportă în totalitate în Occident.

Ce efort, ce determinare şi ce risipă de energie de la o generaţie la alta nevoită să o ia tot timpul de la capăt după ce pământul a fost pârjolit în spate.

Puternicii anilor ’90 au primit cadou active de zeci de miliarde de euro, pe care le-au distrus. Sunt multe dosare astăzi pe masă, dar curăţenie în România nu se va face până când nu se va redeschide „dosarul dosarelor“ - Bancorex.

„Ghioceii“ care răsar astăzi prin investiţiile făcute de oameni de afaceri autohtoni care au avut răbdarea să crească încet, pe baze solide, sunt încă puţini.

Este nevoie de zeci de miliarde ca toată ţara să arate altfel şi să devină o atracţie pentru cetăţenii săi care astăzi sunt peregrini în Europa.

Încet, încet însă începe să apară atât o clasă de antreprenori, cât şi un strat de manageri profesionişti care ştiu să pună pe picioare afaceri în diverse sectoare de activitate după ce au acumulat experienţă de cele mai multe ori în organizaţii cu capital străin.

Ei încă nu au masa critică. Identificarea şi aducerea forţată pe piaţă a activelor încă îngheţate le poate completa efortul şi le poate oferi spaţiul de care au nevoie pentru a transforma cu adevărat economia.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO