În România există foarte puţini medici de medicină şcolară, inegal repartizaţi. Cei mai mulţi medici de medicină şcolară sunt la oraşe, deşi 65% din şcoli se află în mediul rural, astfel că prevenţia rămâne cel mai bun tratament.
Ministrul Sănătăţii spune că, la şcoală, copiii ar trebui să treacă printr-un triaj epidemiologic făcut de personal medical calificat. Planul pe hârtie sună bine, însă, în realitate, medicii de medicină şcolară, cei care ar putea face aceste triaje şi s-ar putea ocupa în şcoli de prevenţie, sunt foarte puţini.
Medicul Claudia Strâmbeanu, membru al Societăţii Medicilor din colectivităţile de copii, spune că anul trecut erau în sistem numai 1.300 de medici de medicină şcolară. Practic, 1 medic ar fi trebuit să aibă în grijă, teoretic, peste 2000 de copii.
Mai este o problemă. Medicul spune că, din 3.400 de cabinete şcolare şi studenţeşti, numai 100 sunt în mediul rural, deşi cele mai multe şcoli sunt aici, 65% dintre ele.
E greu de crezut aşadar că şcolarii vor putea fi văzuţi de medic în fiecare şcoală, mai ales că, anul acesta, foarte mulţi dintre medicii şcolari au primit misiunea de a ajuta DSP-urile la anchetele epidemiologice legate de infectările cu SARS-CoV 2.
„În contextul pandemiei COVID-19 este poate mai importantă decât oricând prevenţia, şi accentul în sistemul de sănătate ar fi trebuit pus demult pe prevenţie, şi nu neapărat pe partea curativă. Medicina şcolară realizează această prevenţie într-un grup populaţional cu risc, şi anume colectivităţile de copii şi tineri din unităţile de învăţământ. Pentru preşcolarii, elevii şi studenţii din mediul rural care studiază în mediul urban medicina şcolară este singura care le asigură asistenţa medicală primară a stării lor de sănătate”, spune dr. Claudia Strâmbeanu.
