Eveniment

Noul cuvânt de ordine în Europa: Majoraţi salariile sau economia îşi va pierde suflul. Majoraţi salariile sau veţi rămâne fără salariaţi şi business. Majoraţi salariile sau tinerii vor ieşi în stradă. Majoraţi salariile sau veţi aduce la putere populismul. Majoraţi salariile sau unul dintre tineri va deveni noul Lenin

Noul cuvânt de ordine în Europa: Majoraţi salariile...
28.10.2017, 13:00 913

Cred că nimeni nu s-a gândit vreodată că o bancă centrală va ajunge să ceară politicienilor, guvernelor, să majoreze salariile ca să crească consumul, ca să crească inflaţia şi să scoată economia din mlaştina unei stagnări.

De anul trecut, şi mai ales de trei luni încoace, Banca Centrală  Europeană, prin vocea guvernatorului Mario Draghi sau poziţiile membrilor consiliului de administraţie, guvernatori în ţările lor, cere marilor ţări ale Europei, în frunte cu  Germania, să majoreze salariile angajaţilor pentru a creşte consumul şi a produce inflaţie.
 

Ce se întâmplă în Europa. Economia avansează sănătos, şomajul scade, dar salariile cresc prea lent pentru a linişti banca centrală a zonei euro. Pentru prima dată, BCE cere deschis majorarea salariilor
 

Decenii întregi, băncile centrale au avut ca misiune scăderea inflaţiei prin dobânzi mai mari, prin temporizarea creşterilor salariale, respectiv prin reducerea aparatului de stat şi trimiterea oamenilor în sectorul privat, acolo unde era mai greu de obţinut o majorare salarială.

După modelul american implementat imediat după izbucnirea crizei în 2008, Banca Centrală Europeană tipăreşte bani în continuu pentru a-i injecta în economia Europei ca să nu cadă în recesiune, ci să crească. Plus că dobânzile la euro sunt cu minus în faţă.

Rezultatele încep să se vadă, Europa traversând cea mai bună situaţie economică din istoria ei, cu cel mai ridicat grad de încredere de la criză încoace.

Această solicitare a Băncii Centrale Europene adresată Europei, de a creşte salariile angajaţilor, nu vine de nicăieri.

În spatele economiilor sunt modificări profunde - structurale, sociale, demografice - care pot duce la apariţia unei noi revoluţii, cum aniversăm acum, pe 25 octombrie, 100 de ani de la revoluţia lui Lenin din Rusia, care a stat la baza schimbărilor care au cuprins continentul european şi care au ţinut până în anii ’80-’90.

De ce nu pot să crească salariile, pe medie, de la sine? Economiile şi companiile au devenit prea productive, iar acest lucru, coroborat cu lipsa inflaţiei, schimbă toate regulile.

1. Globalizarea, începută în anii ’80, a frânt clasa de mijloc, care este cea mai afectată în ţările occidentale. Multe joburi ale clasei de mijloc au plecat în ţările low cost, mai ales odată cu căderea comunismului, deschiderea pieţei est-europene şi creşterea Chinei.

2. Emigraţia în ţările vestice – acest lucru a dat posibilitatea companiilor să angajeze oameni pe salarii mai mici, ceea ce a pus presiune pe piaţa forţei de muncă şi pe sindicate.

3. Intrarea pe piaţa de muncă a femeilor – ultimele trei decenii au adus pe piaţa forţei de muncă din ce în ce mai multe femei care preiau şi poziţiile bărbaţilor, dar la salarii mai mici. În aceste condiţii, salariile nu cresc.

 4. Echipamentele şi acum roboţii înlocuiesc forţa de muncă pe un cost mai redus - în ultimele decenii tot mai multe companii încearcă să înlocuiască oamenii cu echipamente sau roboţi pentru a deveni mai productive şi a face faţă concurenţei. Un echipament sau un robot nu oboseşte, nu cere majorări salariale, nu cere bonusuri, nu pleacă când vrea el, nu plăteşte taxe şi contribuţii la stat. Echipamentele au înlocuit joburile de mijloc. Iar acum, roboţii înlocuiesc procesele repetitive din companii, atacând de data asta joburile low-cost.

De câţi roboţi este nevoie pentru a înlocui munca a cinci oameni? 

5.  Companiile mari au devenit din ce în ce mai mari, ceea ce a dus la scoaterea competitorilor de pe piaţă, darea oamenilor afară şi scăderea presiunii pe creşterea salariilor - în economiile occidentale cuvântul de ordine este consolidarea, fuziunile şi achiziţiile, întărirea poziţiilor pe piaţă, cumpărarea concurenţilor şi închiderea lor, creşterea preţului produselor fără creşterea salariilor din companii.

6. Supracapacitatea de producţie – ultimii 30 de ani a adus o supracapacitate de producţie în toată lumea, ceea ce face ca firmele să aibă ca obiectiv într-un mod continuu reducerea costului prin toate mijloacele: înlocuirea oamenilor cu echipamente, cumpărarea concurenţei, trimiterea joburilor de mijloc în alte ţări pentru a reduce costul salarial.

7. Lipsa investiţiilor - în economiile puternice nu se mai fac investiţii de către companiile private decât dacă sunt noi tehnologii care înlocuiesc anumite modele de business, reduc numărul de salariaţi şi reduc costul salarial. În ciuda faptului că dobânzile sunt la minime istorice, investiţiile companiilor private cresc foarte foarte greu, şi din acest motiv nu există cerere pentru noi locuri de muncă şi în consecinţă nu există presiune pe piaţa forţei de muncă în sensul creşterii salariilor.

8. Apariţia share economie şi a modelelor de business disruptive – de mai bine de două decenii, establishmentul economic mondial este dat peste cap de apariţia altor modele de business şi mai ales de apariţia de nicăieri, din alte zone, de tehnologie, a unor companii care lovesc în plin modelele tradiţionale. Google şi Facebook au distrus industria media, Uberul schimbă regulile în transportul persoanelor, Amazon a rupt din piaţa retailerilor tradiţionali, Tesla, o companie venită de nicăieri, a ajuns să se bată cu marii producători auto, Apple a schimbat regulile în comunicare, digitalizare etc., low-costurile aeriene au răvăşit piaţa de transport tradiţională, ducând la scăderea tarifelor, ceea ce a produs schimbări fundamentale în mobilitatea oamenilor, aducând reduceri de costuri salariale în alte industrii pentru că pot să aducă oameni mai ieftin din alte ţări într-un timp foarte scurt.

9. Pentru că nu există inflaţie iar marile ţări occidentale sunt pline de datorii, nu mai au bani de investit în infrastructură - acest lucru nu creează locuri de muncă, nu creează cerere, nu creează presiune pe salarii.

10. Marile economii ale lumii, marile bănci, marii administratori de bani, marile companii de asigurări au prea mulţi bani, administrează prea mulţi bani. Pentru că sunt prea mulţi bani în lume care au fost economisiţi în ultimele şapte decenii prin diferite forme – democratizarea bursei, fonduri de investiţii, fonduri de pensii - şi nu există unde să fie investiţi în economii pentru că există supracapacitate, aceste mii de miliarde stau efectiv degeaba în conturi, cu 0% dobândă. Pentru că aceşti bani nu sunt investiţi decât în titluri de stat, în blue-chipsuri, în real-estate, în terenuri, ei nu creează noi locuri de muncă, nu creează cerere, nu aduc majorări salariale ci, dimpotrivă, pun presiune pe companii să reducă costurile, să dea oameni afară, să investească mai puţin pentru a le aduce randamente mai mari.

Mai devreme sau mai târziu, fiecare economie se confruntă cu aceste lucruri, dar mai ales se vor confrunta cu presiunea forţei de muncă.

Ca să ne referim la România, gândiţi-vă că am ajuns în situaţia în care cererea de forţă de muncă este la maxim, oferta şi şomajul la minim.

Companiile din România au proiecte, pot să facă investiţii, dar nu au cu cine. Şcoala românească produce absolvenţi de drept, de politică, de comunicare şi ei au nevoie de ingineri, electronişti, matriţeri, sudori, şoferi, fierari, betonişti, tractorişti.

Pe de altă parte, faptul că poţi să pleci în orice moment în orice loc din Europa sau din lume cu un low-cost face ca mobilitatea să fie extrem de ridicată, iar românii să se ducă unde salariile sunt mai mari.

Am un coleg de liceu, care lucrează în IT, care două săptămâni stă la Viena şi două săptămâni în Suceava , lucrând pentru o mare corporaţie (multinaţionala a acceptat această navetă pentru ca el să vină să lucreze la ei). Poţi să pleci din Suceava la ora 6, de acasă, şi să fii la Viena la ora 10, la muncă.

Această mobilitate pune o presiune extraordinară pe salarii într-un sens şi pozitiv, şi negativ. Colegul meu este bucuros, un IT-ist austriac sau german - care cerea un salariu mai mare – este la polul opus.

În România cresc salariile şi trebuie să crească, pentru ca piaţa românească să redevină o alternativă şi pentru românii care lucrează în afară.

Dar atenţie că în România au crescut mai mult salariile mici, iar salariile de mijloc mai puţin. Exact ca în Occident.

Dacă media nu creşte, aşa cum se întâmplă în Occident, va fi periculos pentru liniştea unei companii. Băncile centrale au tipărit bani pe care i-au injectat în economie pentru a linişti ţările, pentru a linişti economia şi businessul, iar salariaţii să aibă un job.

Dar ndiţi-vă că şomajul în rândul tinerilor este în jur de 25%, iar votul lor nu se duce către establishment, ci către extreme.

Dacă establishmentul nu este atent, din rândul tinerilor de astăzi care ştiu cel puţin două limbi străine, care se mişcă într-o parte şi-n alta, care vor şi speră la bani mai mulţi pentru a experimenta mai mult în domeniul vieţii personale, se va naşte noul Lenin.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO