Propunerea Comisiei Europene de înfiinţare a unei forţe de poliţie de frontieră comune, care să apere frontierele externe ale UE şi să poată interveni rapid şi eficient în situaţii de criză, chiar şi fără acordul statelor suverane de care aparţine bucata de frontieră externă a UE, a stârnit din nou clasica dezbatere europeană: federalism sau suveranism?
Există voci europene care se opun acestui proiect, acuzând că suveranitatea naţională a statelor de la frontiera externă a UE, printre care se numără şi România, ar fi ştirbită astfel. Experţii consultaţi de gândul arată însă că aceasta este o falsă problemă. Asistăm, de fapt, la un efect al modelului de funcţionare al UE, la care suntem parte: nu se poate vorbi de o ştirbire, ci cel mult de un transfer de suveranitate pe care statele UE îl fac de bună voie, aşa cum au făcut-o şi cu politicile agricole sau externe, spre exemplu, păstrându-şi în acelaşi timp prerogativele naţionale în domeniu.
Chiar şi cu o forţă de poliţie la care participă toate statele UE şi care intervine la graniţele externe, suveranitatea statelor se exercită ca şi până acum, prin mecanismele de decizie de la nivelul central al UE. Puterea de decizie la nivel european rămâne tot la state.
