Comisia Europeană a îmbunătăţit prognozele privind creşterea economică din acest an pentru cele mai multe dintre statele Uniunii Europene. Nu şi pe ale României. Dar chiar reduse, proiecţiile de creştere sunt printre cele mai bune din UE şi mai optimiste decât cele ale Fondului Monetar Internaţional.
În 2016, cu un avans de 4,8% România a fost cel mai bun performer din UE, dacă este exclusă Malta (5%). Pentru 2017, în prognozele de primăvară Comisia Europeană(CE) estimează pentru România o creştere de 4,3%, cea mai mare dacă sunt excluse, iarăşi, Malta (4,6%) şi Luxemburgul (4,3%), ţări foarte mici. În 2018, avansul va fi de 3,7%, din nou cel mai mare, excluzând aceleaşi state (4,4% pentru ambele), dar mai apropiat de „normalul“ Europei emergente. În prognozele de iarnă CE calcula pentru România un avans de 4,9% pentru anul trecut şi de 4,4% pentru anul acesta. Înrăutăţiri notabile se observă la Croaţia şi mai ales la Grecia.
În analizele CE, România se mai face remarcată prin ceva nu chiar pozitiv, dacă ar fi să ne raportăm la îndemnurile de cumpătare bugetară, respectate de multe dintre statele membre.
Astfel, în 2016 deficitul bugetar a depăşit pragul de 3% din PIB în România, Spania şi Franţa, scrie CE. Deficite mai mari de 3% din PIB sunt estimate pentru România în 2017 şi 2018, pentru Spania în 2017 şi pentru Franţa în 2018 dacă politicile nu se schimbă. Raportul datorie/PIB se va reduce în „vasta majoritate a statelor membre ale UE“, mai rapid în nouă state, printre care Germania. Datoriile vor creşte însă mai ales în România, Polonia, Finlanda, Luxemburg şi Franţa.
În aceste condiţii, mesajul CE este mixt: creşterea economică va rămâne puternică, sprijinită de relaxarea fiscală şi de majorările salariale, dar va creşte în continuare şi deficitul bugetar din cauza reducerilor de taxe şi a cheltuielilor publice mai mari. Proiectul legii salariilor aduce riscuri semnificative pentru estimările bugetare. Comisia estimează că deficitul bugetar al României va urca la -3,5% din PIB în acest an şi la 3,7% din PIB în 2018.
Analizând creşterea PIB din 2016, cea mai spectaculoasă din ultimii opt ani, Comisia Europeană notează că aceasta a fost susţinută mai ales de consumul intern, care a urcat la maximul ultimilor nouă ani, şi de acumularea notabilă a stocurilor.
În schimb, investiţiile s-au comprimat în condiţiile în care investiţiile publice s-au redus din cauza implementării lente a proiectelor noi finanţate cu fonduri europene. Contribuţia la creşterea exporturilor nete a fost negativă deoarece consumul a fost prea puternic. Importurile au crescut mai rapid decât exporturile. De altfel, consumul va rămâne principalul motor de creştere, alimentat de reducerile de taxe şi de creşterile salariale şi de pensii. Însă efectele acestor politici nu vor mai fi la fel de puternice, ceea ce se va vedea în încetinirea avansului PIB.
Investiţiile vor începe să susţină avansul, dar modest, pe măsură ce îşi revine implementarea proiectelor finanţate cu fonduri europene. Deficitul de cont curent va continua să se mărească pe baza cererii interne puternice şi a importurilor mai mari.
Creşterea exporturilor va rămâne moderată, în linie cu creşterea economiilor principalilor parteneri comerciali şi cu erodarea competitivităţii, care apare pentru că salariile cresc înainte de îmbunătăţirea productivităţii. Creşterile salariale reflectă şomajul mic, micşorarea forţei de muncă şi persistenţa deficitului de forţă de lucru calificată.
Creşterile salariale, cererea internă şi şomajul scăzut vor avea efect pozitiv şi asupra inflaţiei, care va accelera spre ţinta de 2,5% a BNR. Adică preţurile vor reîncepe să crească după şocul primit prin reducerile succesive de TVA şi importul de inflaţie redusă. Inflaţia medie anuală se va situa la 1,1% anul acesta şi la 3% anul viitor.
În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, CE şi-a îmbunătăţit la 1,9% proiecţia de creştere pentru anul acesta şi următorul, de la 1,8% cât estima în februarie. Acesta ar fi al cincilea an de revenire economică, dar unul în care se concentrează riscuri geopolitice şi economice: negocierile pentru ieşirea Marii Britanii din UE, posibilele politici protecţioniste ale Americii şi ajustarea economică a Chinei.
„Incertitudinile ridicate care au caracterizat ultimele 12 luni par să înceapă să se diminueze. Europa intră în cel de-al cincilea an de creştere consecutiv, susţinută de politicile monetare acomodative, de încrederea robustă a companiilor şi consumatorilor şi de îmbunătăţirea comerţului internaţional“, a afirmat Pierre Moscovici, comisarul european al afacerilor economice.
În ceea ce priveşte Germania, cea mai mare economie europeană, CE estimează o reducere semnificativă a atât de criticatului surplus de cont curent, care anul trecut a atins cote istorice. Indicatorul va coborî de la 8,6% din PIB în 2016 la 7,8% din PIB în 2018 în principal datorită cheltuielilor interne mai mari. Se va diminua, de asemenea, invidiatul excedent bugetar, de la 0,8% din PIB la 0,3% din PIB.
Economia va accelera anul viitor în raport cu anul acesta, iar şomajul, aflat deja la cel mai redus nivel de după reunificarea ţării, se va reduce şi mai mult. Bruxelles-ul avertizează însă în privinţa riscurilor care pândesc finanţele Franţei, a doua economie ca mărime din zona euro. Prognozele arată că eforturile de reducere a cheltuielilor vor avea efecte mai slabe decât s-a crezut iniţial, notează Financial Times. Aceasta subliniază dimensiunile provocărilor pentru echilibrarea bugetului cu care se va confrunta noul preşedinte Emmanuel Macron. Înrăutăţirea indicatorilor bugetari reflectă încasări mai mici decât s-a anticipat din taxe şi contribuţii sociale şi cheltuielile mai mari cu educaţia, securitatea şi salariile funcţionarilor publici. Comisia a avertizat şi asupra accelerării inflaţiei, care va face mai greu pentru guvernul francez să respecte regulile interne pentru limitarea cheltuielilor statului.
Italia este şi ea o îngrijorare pentru oficialii CE, această ţară, de asemenea una din cele mai mari economii ale zonei euro, rămânând pe tuşa revenirii de pe continent. Această economie va fi anul acesta cea mai lentă din uniunea monetară. Revenirea slabă este unul din motivele pentru care băncile italiene nu pot scăpa de creditele toxice.
