Cu o natalitate în scădere, ajunsă la cel mai mic nivel din ultimii 25 de ani, România întâmpină o altă problemă atunci când vine vorba despre nou-născuţi: naşterea prematură şi malformaţiile.
Acestea devin provocări pentru medicii din maternităţile din ţara noastră. În mânile lor ajunge un copil de 700 – 800 de grame, fragil, care nu poate să respire singur. E nevoie de aparatură performantă pentru ca şi cei mai vulnerabili şi slabi bebeluşi să reziste şi să crească, să se dezvolte şi, în definitiv, să pornească pe propriul lor drum în viaţă. Întrebarea este: Avem această aparatură?
Pentru menţinerea în viaţă a unui copil este nevoie, în primul rând, de incubatoare. Potrivit datelor Salvaţi Copiii, 13% dintre maternităţile de nivel I declară că nu au niciun incubator standard pentru nou-născuţii prematuri, 56% dintre maternităţile de nivel II nu sunt dotate cu ventilator pentru suport respirator şi 14% dintre maternităţile de nivel III au o singură masă de reanimare pentru copii. Incubatoarele standard cele mai vechi din unităţile de nivel I au fost fabricate în anul 1977, cele din unităţile de nivel II sunt chiar mai vechi, din anul 1967, iar din nivelul III sunt din anul 1994.
Ventilatoarele pentru nou-născuţi cele mai vechi pentru nivelul I datează din anul 2000, pentru nivelul II sunt din anul 1996, iar pentru nivelul III sunt din anul 1994. Medicul neonatolog Ioana Roşca a explicat, pentru Gândul, care sunt paşii care trebuie urmaţi atunci când vine pe lume un copil cu probleme şi cât de importantă este aparatura pentru ca aceşti paşi să aibă rezultatul dorit.
Un studiu realizat de Salvaţi Copiii România arată că în ţara noastră situaţia în ceea ce priveşte capacitatea maternităţilor de a gestiona cazurile de copii născuţi prematur sau cu malformaţii este umbrită de lipsuri, indiferent de nivelul la care este încadrată maternitatea despre care vorbim. Fie ele de nivelul I, II sau III, din unităţile de neonatologie din România lipsesc dotările necesare salvării vieţii unui nou-născut prematur sau cu malformaţii. Chiar şi acolo unde ele sunt prezente, intervine insuficienţa lor. De la paturi de terapie intensivă, la numărul de medici care asigură gărzile la secţiile ATI şi neonatologie şi terminând cu numărul necesar de incubatoare care nu este atins în nicio unitate medicală de profil, maternităţile din ţara noastră intră într-un scenariu sumbru, în care medicii fac tot posibilul să salveze vieţile micuţilor cu ceea ce au la îndemână. Din fericire, de cele mai multe ori, reuşesc.
