Locul în care s-a scăldat Afrodita, templul lui X sau Y, Grădina NuŞtiuCare sunt împachetări cu vino-n’coa care funcţionează în tehnica de atragere a turiştilor în căutare de aventură, inedit, poveşti sau experieţe. În orice coclauri arizi din Grecia găseşti te-miri-ce pietroaie, plaje sau zone promovate de autorităţi, agenţii turistice şi/sau locanlici. Găselniţe de marketing, în esenţă. Fireşte, Grecia ca destinaţie turistică are foarte multe de oferit pentru gusturi variate; departe de mine ideea de a spune că nu merită vizitată (ba dimpotrivă, sunt un mare fan al ţării ca destinaţie de vacanţă). Dar în siajul atracţiilor turistice cu tracţiune intră zone sau obiective care nu sunt atât de spectaculoase precum legendele cu nume sonore de personaje istorice sau din mitoligia elenă de care sunt legate orice pietroaie sau cotloane de pe tot cuprinsul Eladei. Bravo grecilor!, până la urmă, că ştiu să îşi facă reclamă. Este o lecţie care poate fi învăţată, cred, şi de alte destinaţii turistice, inclusiv cele de la noi din ţară.
Cu toţii am auzit (şi pesemne suntem în deplin acord) că România este o ţară foarte frumoasă, care are foarte multe lucruri de oferit (şi) la capitolul turistic. Pe de altă parte, precis avem fiecare dintre noi experienţe nu tocmai plăcute legate de apa prea rece de pe litoral fie şi în miez de vară, aglomeraţie, cocalarisme sau jecmăneala practicată sistematic de unii operatori turistici.
Acestea fiind spuse, am remarcat în zilele libere care au trecut şi pe care le-am alocat vilegiaturii câteva fenomene. Am pus degetul pe harta ţării şi câştigătoare, de această dată, a fost zona secuimii, din Harghita. Două lucruri au fost cu adevărat surprinzătoare. În primul rând, în preajma oraşului Odorheiul Secuiesc, la distanţă de circa o oră de mers cu maşina, au fost inventate mai multe obiective turistice – statuia Inima lui Isus (o construcţie metalică cu înălţime de 22 m, plasată în vâtful unui deal, construită în 2013, care oferă o privelişte spectaculoasă), parcul Mini Transilvania, Insect Parc, piste de bob de vară în mai multe zone. Aceste atracţii noi, inventate, le dublează pe cele pe care turiştii le au disponibile de mai mulţi ani – fie muzee de tot felul (de pildă Muzeul Apelor Minerale, al Porţilor Secuieşti sau al Pălăriilor) ori bisericile fortificate mai mult sau mai puţin atractive sau vizitabile. În acest context am remarcat un alt aspect, că noile obiective oferă o pâine de mâncat şi altor antreprenori din zonă – mai mici sau mai mari – de la gheretele cu îngheţată artizanală sau kurtos kalacs până la pensiuni, hoteluri sau satele care la şosea au înşirate magazine cu produse tradiţionale în care am descoperit lucruri făcute în România, nu costume şi ceramică tradiţionale made în China. Banii circulă în zonă şi oamenii de-acolo trăiesc de pe urma turiştilor. Iar curţile şi casele arată prosperitate spre deosebire de regiuni oropsite din Moldova, de exemplu.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
De Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef, Business Magazin
