Noi îl ştim drept „Măgarul lui Buridan“. „Măgarul lui Buridan“, după numele filosofului francez care a exprimat acest paradox, este lihnit de foame şi sleit de sete, deopotrivă. Stă la o distanţă egală între o găleată cu apă şi un bol cu mâncare. Pentru că îi este şi foame şi sete, nu se hotărăşte ce să-şi potolească mai întâi: foamea sau setea. Şi moare, sfâşiat de această nehotărâre. În cheie filosofică, paradoxul lui Buridan este o meditaţia despre limitele liberului arbitru şi despre determinism. În viaţa de zi cu zi, îl înţelegem ca pe o fabulă despre preţul inacţiunii.
Înainte de a muri, măgarul lui Buridan a avut un fiu. Care s-a mutat la Palatul Cotroceni. A fost adoptat de preşedinte şi este acum măgarul lui Nicuşor Dan. Are aceleaşi metehne ca tac-su şi i le-a transmis şi preşedintelui.
Preşedintele stă la o distanţă egală între doi candidaţi pentru poziţia de prim-ministru: Sorin Grindeanu (PSD) şi Siegfried Mureşan (PNL) şi nu se hotărăşte să aleagă pentru că, pretinde el, niciunul nu ar întruni majoritatea pentru a fi învestit de Parlament. Aşa, şi? Şi preşedintele spune: nu desemnez pe nimeni, până ce acel cineva desemnat nu dovedeşte că are o majoritate parlamentară.
În istorie, paradoxul lui Buridan este dublat de multe alte poveşti. Ştim cu toţii expresia „te speli pe mâini ca Pilat din Pont“. Ponţiu Pilat era prefect al provinciei romane Iudeea, în vremea lui Isus din Nazaret şi, prin inacţiune, a contribuit la răstignirea acestuia din urmă. Chemat să-l judece pe Isus, Pilat a spus: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta. Luaţi-l şi judecaţi-l voi, după legile voastre“. Şi-a spălat mânile ştergând, simbolic, sângele lui Isus de pe mâinile sale. Lumea creştină l-a judecat pe Pilat, deşi nu el l-a condamnat la moarte pe cel care avea să ajungă, mai târziu, să domine o religie care, curând, va împlin două milenii. În acea vreme, judecata lumii era marcată de „determinism“. Ce hotărâseră zeii, aceea avea să li se întâmple muritorilor, fără putinţă de scăpare: Colto toarcea nestingherită firul vieţii, Lachesis îl măsura iar Atropos îl tăia, pentru fiecare în parte. Aşadar, dacă lui Isus i-a fost hărăzit să moară, ar fi murit şi fără Pilat şi fără Iuda şi fără marii preoţi care l-au condamnat. Ce i s-a reproşat lui Pilat este inacţiunea. Avea puterea să-l salveze pe Isus deşi, potrivit dogmei creştine, dacă Isus nu ar fi murit, omenirea nu ar fi fost salvată. Avea această putere, deşi Augustin din Hipona încă nu se născuse ca să instituie „liberul arbitru“, drept normă. Avea această putere şi fără conştientizarea liberului arbitru, dar s-a spălat pe mâini.
Nicuşor Dan manifestă aceeaşi neînţelegere deterministă faţă de lumea lui, ca Pilat. „Faceţi voi majoritatea! Nu mă amestecaţi pe mine! Nu am nicio treabă cu asta!“ Deşi, chiar asta este prerogativa intrinsecă a funcţiei prezidenţiale - implicarea.
Preşedintele amână o decizie, nevrând să se ajungă, spune el, la alegeri anticipate. Pentru că, adaugă, anticipatele nu ar schimba tabloul preferinţelor de vot. Dar ce facem atunci? Amânăm o soluţie până ce electoratul se reîndrăgosteşte de „partidele proeuropene?“
Poate ordinea preferinţelor de vot nu se schimbă la anticipate, faţă de ce indică sondajele. Dar, clar, ceva se va schimba. Un vot prost/bun pentru oricare dintre partidele înscrise în cursă ar putea schimba ierarhia din acele partide. Şi, poate, decizia lor de a găsit alte căi de colaborare.
Este ceea ce explică matematicianul Edward Lorenz, în „teoria haosului“, după ce a descoperit că rotunjirea unei singure variabile dintr-un model de prognoză meteo computerizată, o modificare infimă, a dus la o predicţie complet diferită despre timpul probabil, decât prognoza iniţială. "Poate bătaia aripilor unui fluture în Brazilia să declanşeze o tornadă în Texas?“, s-a întrebat el, mai târziu, într-o conferinţă. Da, schimbările insesizabile de parcurs, atât de clasica rotunjire a cifrelor în calculele economice/matematice, pot duce la modificări majore ale rezultatului final. Rezultatul unui vot, deloc spectaculos, ar putea reseta viaţa politică, în întregime.
Efectul inacţiunii poate fi la fel de dramatic ca o decizie proastă. Nehotărâtul măgar al lui Buridan a murit. Şi nici măgarul de la Cotroceni nu se simte prea bine.
NOTÂ: Preşedintele Nicuşor Dan a invitat astăzi, din nou, partidele la consultări pentru găsirea unei soluţii la blocajul politic şi administrativ care durează deja de peste două luni. Situaţa devine din ce în ce mai rea pentru că guvernul demis nu are autoritatea de a adopta ordonanţe de urgenţă, nici nu-şi poate angaja răspunderea, pentru legile obligatoriu de adoptat în vederea încheierii cu bine a PNRR.
