Acum că nu mai suntem atât de religioşi, nu ne mai dăm seama câte transformări au produs religiile în istoria omenirii. Daca mergi azi, mâine, în orice magazin, în toate coşurile de cumpărături vezi o sticlă, două, de vin. Pentru vine ziua de Paşti – o sărbătoare, învierea lui Isus. De ce să nu bei vin, dacă Isus a înmulţit vinul la nunta din Cana Galileei? Şi-i spune Maica Fecioara lui Isus: „Nu mai au vin!” Iar Isus a transformat apa în vin. Şi toată lumea s-a minunat cât de buna a fost „vinul cel din urmă”. Această este prima minune a lui Isus (evangelia lui Ioan, capitolul 2). Isus era însă concurat de un altul, îl chema Simon, iar Marcu vorbeşte în evanghelia lui despre el şi-l numeşte „ticălos”. Dar Alexandrian, în „Istoria filosofiei oculte” spune că Simon era mai şmecher ca Isus, el zbura.. Sunt două ipoteze ale vremii, spune Alexandrian. Una ca Simon a pariat cu Sfântul Petru că va învia, asemenea lui Isus, şi nu s-a întâmplat. A doua că va zbura, dar a zburat puţin, a căzut, şi asta a fost.
Acum să ne întoarcem la zilele dinaintea morţii lui Isus. Este vionvat Iuda de moartea lui? L-a trădat pentru 30 de arginţi, aşa spun evangheliile. După care a aruncat banii în Templu şi s-a spânzurat. De ce?
Povestea asta provoacă o meditaţie lungă. Şi ea este aşa: destinul omului este scris de zei sau de fiecare de noi în parte?
Pentru că, aşa cum era în epocă, cum se credea atunci, destinul era deja scris. Vedeti legenda lui Oedip. L-a omorât pe tatal lui şi s-a însurat cu maică-sa. Că aşa au decis astrele.
Aşadar, nu-i vinovat Iuda de trădarea lui Isus, ci chiar Tac-su care l-a trimis să moară "pentru păcatele noastre" cum spun preotii la slujba de Paşti, citându-i pe apostolii iubiţi. Pentru ca Tac-su i-a faurit un destin lui Iuda, iar destinul lui Iuda a fost să-l vânda pe Isus şi nu putea face altfel, dacă asta i-a fost scris. Dacă Isus nu murea, lumea nu era mântuită.
Evreii au fost prigoniţi mii de ani "pentru ca l-au ucis pe Isus". Dar nu evreii l-au ucis, ci Tac-su care l-a trimis la moara pentru "păcatele noastre". Culmea, „poporul ales” care-l venera pe Yahweh (Dumnezeul de azi al creştinilor). De ce nu cred evreii în Isus? Pentru că religia lor le-a spus altceva, vreme de secole: „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!” (Exod, capitolul 20). Iar oamenii au respectat de mii de ani această poruncă. Şi vin unii şi zic că Dumnezeu în care crezi mai are şi un fiu. Este greu de crezut pentru cei care, de mii de ani, au venerat un singur dumnezeu.
Această putere sau neputere de a crede a schimbat mereu lumea. Reforma religioasă din Biserica Catolică a plecat, în bună parte, şi de aici. Scindarea bisericii catolice a venit şi de la această întrebare veche de milenii, nu de secole: destinul nostru este şlefuit de vreun zeu sau ni-l construim singuri?
Protestanţii au spus că destinul este individual. Şi au câştigat, economic în primul rând, pentu că, crezând chiar, s-au bazat pe ei, faţă de alţii care s-au bazat pe mila cerului.
Sfântul Augustin (în „Despre cetatea lumii şi cetatea lui Dumnezeu”) încearcă să medieze acest conflict, cu multe secole înainte de scindarea Bisericii Catolice
El spune că, da, omul are un destin scris din veacuri, dar că, prin stăruniţă, şi-l poate schimba. Doar că, dacă Iuda, pe care-l vedem la Cina cea de Taină a lui Da Vinci, cu punga de gologani în mână, nu l-ar fi trădat pe Isus, Isus nu ar fi murit. Aşa că omenirea nu ar fi fost salvată prin jertfa lui.
