„Eu mă uit să fie mâine mai bine decât azi.“ Provocat să povestească despre cum şi-a construit compania şi brandul, omul de afaceri din Argeş Ion Lazăr, proprietarul companiei de transport Internaţional Lazăr, una dintre cele mai mari din România, a sintetizat într-un mod foarte simplu filosofia sa de business.
„Eu mă uit să fie mâine mai bine decât azi.“ De multe ori trebuie ani de studiu şi de efort ca să ajungi la asemenea sentinţe. Simplitatea în business taie ca o lamă orice exprimări pretenţioase, PowerPoint-uri din şedinţe nesfârşite.
Ioan Lazăr a început vânzând prune, apoi a făcut comerţ cu piese auto, iar ca să fie mai eficient a cumpărat un camion. De aici până la o flotă de peste 300 de camioane şi afaceri de 40 milioane de euro pe an nu a mai fost decât un pas, după ce a devenit şi transportatorul Dacia.
Povestea sa, spusă pe scena conferinţei „Branduri româneşti“, săptămâna trecută la Piteşti, este povestea oricărui întreprinzător care după anii gri de dinainte de anii ‘90 a gustat imediat din libertatea comerţului de după Revoluţie.
După 30 de ani, astăzi businessul românesc intră în etapa în care trebuie să şi formuleze ceea ce a realizat de multe ori inconştient în aceste trei decenii. Trebuie să formuleze atât pentru noua generaţie de antreprenori care vine din urmă, care vede marile branduri ca o sursă de inspiraţie şi de execuţie, cât şi câteodată pentru propriii lor urmaşi care sunt astăzi pregătiţi şi chemaţi să ducă businessul de familie mai departe.
România de business, capitalul privat românesc, se trezeşte şi descoperă brandul, productivitatea, digitalizarea, trainingul şi HR-ul. Există companii care au înţeles din timp forţa comunicării şi a poziţionării în mintea oamenilor.
Cine ar fi crezut că un brand perceput venind direct de pe Champs Elysee sau Fifth Avenue, şi anume reţeaua de bijuterii Teilor, s-a născut pe Strada Teilor din Piteşti? Cum să ajungi la 45 de magazine în toată ţara, afaceri de 40 de milioane de euro şi acum să deschizi magazine în Polonia şi Bulgaria - o adevărată poveste de manual de business din genţile studenţilor de la London Business School şi Insead.
„Cum să fie mâine mai bine decât azi?“ Cum să ai 48 de magazine în loc de 45, cum să deschizi magazine astăzi la Sofia şi Varşovia, mâine la Praga sau de ce nu Milano sau Paris?
Pas cu pas, antreprenorii români înţeleg că un produs de calitate, poziţionarea corectă în piaţă şi investiţia în branding pot propulsa o reţea de magazine, un produs sau un serviciu nu numai în topul local, regional, dar şi în cel internaţional. Şi nu numai că înţeleg, dar au şi curajul să o facă.
Brandul nu mai este o noţiune abstractă, ci un instrument de lucru de zi cu zi, mai ales pentru noua generaţie de antreprenori. Spre exemplu, Irina Mărăşoiu, arhitect de meserie, şi-a pus în cap împreună cu familia sa să aducă pe piaţă ţuica familiei produsă într-un sat din Argeş de trei generaţii. „Şi cum să-i spunem, Ţuica lui tata, cine ar fi înţeles?“ Şi au botezat-o Pater.
Astfel de exemple arată că profesionalizarea în businessul românesc a ajuns la un nivel mult mai mare decât percepţia generală.
Chiar dacă micul magazin stradal cu haine „aduse“, care a fost de fapt prima formă de exprimare a businessului autohton în anii ‘90, încă supravieţuieşte.
Branduri sunt şi Meli Melo, reţeaua de accesorii construită exclusiv în România de un francez, dar şi magazinaşul de alături supranumit „La brunete“, după manechinele din vitrine (vezi foto de pe principală arteră de comercială din Piteşti). E o piaţă pentru fiecare. Totul e să fie mai bine mâine decât azi.
