♦ Cazul tragic de la spitalul judeţean din Slatina, unde un bărbat a murit pentru că spitalul nu avea un cardiolog intervenţionst care să pună un stent şi s-a decis transferul la Craiova, arată dezastrul din sănătate ♦ La fiecare 30 de minute, un român face infarct miocardic ♦ „Este mult mai mult despre administraţie şi organizare decât despre medicină“, spune un medic ♦ Spitale „capcană“ pentru pacienţi: de ce mai decontează Casa de Sănătate bani la spitale judeţene, care nu au nici măcar un cardiolog intervenţionist, un chirurg pediatru sau un ginecolog?
România are 374 de spitale publice, cu 125.000 de paturi pe internare continuă, însă cele mai multe sunt „spitale“ doar cu numele, iar pacienţii care ajung în astfel de unităţi nu beneficiază de serviciile medicale de care au nevoie. Realitatea din teren, respectiv ultimele cazuri tragice de la spitalele judeţene din Slatina, Târgu-Jiu, Botoşani, arată că banii din contribuţiile pacienţilor se duc în nişte găuri negre, care funcţionează sub numele de spitale şi care nu asigură urgenţe, fie că este vorba de implant de stent, operaţie de apendicită sau naştere în urgenţă.
Nici în cazul celei mai frecvente cauze de deces, bolile de inimă, sistemul nu funcţionează pentru pacienţii care nu locuiesc într-un oraş mare universitar.
Deşi funcţionează cu sute de paturi şi iau bani de la Casa de Sănătate, spitale judeţene nu pot asigura pacienţilor, aşa cum arată ultimele cazuri, nici măcar implantul de stent coronarian, o procedură minim invazivă ce nu implică anestezie generală şi care salvează vieţi (tragedia de la spitalul judeţan de urgenţă din Slatina), o operaţie de apendicită (cazul spitalului din Târgu-Jiu, unde un băiat a murit pentru că niciun chirurg nu a vrut să îl opereze), sau chiar o naştere (cazul tinerei însărcinate din Botoşani care a murit la spitalul judeţan pentru că timp de şapte ore nu a primit îngrijiri).
Oficialii Consiliului Judeţean Olt, în administrarea căruia se află spitalul din Slatina, nu au răspuns solicitării ZF cu privire la cazul tragic, însă în mediul online preşedintele consiliului a transmis că „spitalul judeţean de urgenţă Slatina, plasat în administrarea CJ Olt din cauza incapacităţii Ministerului Sănătăţii de atunci, a fost mereu un consumator uriaş de resurse. Noi însă am privit asta ca pe o provocare pentru a le oferi oltenilor servicii medicale mult îmbunătăţite“, a scris el pe Facebook.
Unde se duc banii?
Cu spitale aflate fie în subordinea ministerului, fie în administrarea consiliilor judeţene, un sfert din bugetul Casei de Sănătate se duce către spitale. Doar anul trecut decontările pentru unităţi cu paturi s-au ridicat la
18 mld. lei (din bugetul total al CNAS de 74 mld. lei), în creştere semnificativă faţă de acum zece ani. Unde sunt indicatorii de performanţă pentru spitalele judeţene, pentru medicii din spitalele publice, cine şi cum le evaluează activitatea? CNAS nu spune nici măcar cât la sută din aceste decontări merg pe fiecare categorie de spital. „Nu rezolvi problema dacă îl numeşti spital judeţean, ci dacă oferi mijloacele prin care să asiguri urgenţele. Trebuie puse în aplicare prevederile legale iar Guvernul să oblige autorităţile locale să asigure toate aceste mijloace. Medicii nu merg la spitalele acestea pentru că nu au condiţii“, a spus pentru ZF Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.
Mortalitatea prin boli cardiovasculare este cauza numărul unu de deces în ţara noastră (circa 130.000-150.000 de decese anual) iar în fiecare an sunt raportaţi aproape un milion de bolnavi noi, dar în continuare spitale judeţene nu au nici măcar un cadiolog intervenţionist, ce poate salva vieţI (prin operaţiunea de stentare) sau un chirurg cardiovascular. Chiar aşa autorităţile nu au făcut nimic în acest sens. Spre comparaţie, în Finlanda mortalitatea prin bolile cardiovasculare s-a redus la 34% în 2019, potrivit datelor Eurostat.
Între timp, la fiecare 30 de minute, un român face infarct miorcardic, arată ultimele date. În România, doar 40% dintre pacienţii cu infarct sunt trataţi în spital în primele trei ore de la debutul infarctului, arată ultimle date de la Asociaţia Medicală de Învăţământ în Cardiologia Intervenţională (AMICI).
Casa decontează spitalizarea continuă în sistem DRG, pe caz rezolvat, dar „rezolvat“ înseamnă atât vindecat, ameliorat cât şi decedat. Astfel că un spital încasează bani de la Casă pentru medicamente, materiale, cheltuiala cu pacientul internat, indiferent de statusul pacientului la externare. Se ia în calcul doar faptul că spitalul are cheltuieli cu pacientul internat.
Asiguraţii au dreptul să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii, aşa cum arată contractul cadru, postat pe site-ul Casei de Asigurări de Sănătate. Realitatea din teren, din prisma ultimelor cazuri, în care pacienţi au murit chiar în spitale de urgenţă, arată însă că sistemul medical public nu răspunde nevoilor reale ale pacienţilor.
46.900 de medici lucrează în sistemul public de sănătate, 24.000 figurează în sistemul privat, dar nu există date care să arată câţi sunt şi la stat şi la privat, arată datele de la Statistică.
Cum este în străinătate?
Medicul Iuliu Torje, care lucrează din 2017 într-un spital din Germania, din oraşul Kassel, la 400 km de capitala Berlin, a scris pe Facebook despre cum funcţionează lucrurile în Germania.
„Un oraş de aproximativ 200.000 de locuitori are patru spitale dotate cu săli de coronarangiografie funcţionale. Patru! Nu există niciun moment în care un pacient să fie nevoit să aştepte un transfer. Fiecare spital este pregătit să rezolve problema în câteva zeci de minute, nu în kilometri parcurşi pe drumuri interminabile. Şi în jur, la câte 20-30 de kilometri, sunt alte spitale, mai mici, dar şi ele dotate cu angiografe şi echipe pregătite să intervină. În Germania, nu te întrebi dacă un spital are sau nu aparatura necesară. Ştii că o are, pentru că sistemul e gândit să funcţioneze“, potrivit medicului. El adaugă că în oraşele mici din România infarctul este o cursă contra cronometru.
Şi în Franţa sistemul funcţionează pentru pacient, aşa cum dă exemplu medicul neurochirurg Ionuţ Gobej, întors în România pentru a profesa. El a precizat că nu ştie cazul pacientului din Slatina, însă lipsa de organizare este cea mai mare problemă a sistemului românesc de sănătate, care porneşte de la nivel administrativ.
„În Franţa, unde am lucrat eu, în spitalul la Paris, când venea cineva cu o urgenţă, timpul de aşteptare în medie în spital era de nouă ore. Pare mult, însă, când un om venea cu un accident vascular cerebral ischemic, timpul de aşteptare la urgenţă era două minute.
Soluţia ar fi să facem un sistem funcţional în care oamenii să fie serioşi, avem modele, nu trebuie să ne inventăm nimic. Este mult mai mult despre administraţie decât despre medicină. Administraţie în sensul de organizare: când ai un pacient cu AVC, să ştii exact unde să-l duci, să faci centre care să poată să trateze repartizate uniform în ţară“, a spus medicul Ionuţ Gobej.
El a precizat că în Bucureşti există mai multe centre spitaliceşti care fac gardă în zile diferite pentru pacienţii care suferă un infarct, însă la nivelul ţării sistemul acesta nu funcţionează.
„Sistemul de urgenţe în bolile care sunt de fapt cele mai frecvente boli mortale, respectiv AVC-ul ischemic şi accidentul vascular coronarian este prost. La AVC ischemic este dezastru“, a mai spus Ionuţ Gobej.
Ce implică procedura de montare de stent în cazul unui infarct?
„Procedura de montare stent (stentare) presupune atât dotarea unităţii medicale cu angiograf cât şi existenţa unui medic cardiolog cu supraspecializare în cardiologie intervenţională disponibil în unitatea spitalicească. Sunt puţine spitale şi cu atât mai puţine în sistemul public care au astfel de dotări, dar şi personal supraspecializat disponibil“, a spus pentru ZF un medic cardiolog intervenţionist care activează în sistemul medical privat în Capitală.
La nivel naţional este un număr insuficient de astfel de centre, dar o soluţie ar fi extinderea reţelei de centre cu medici incluşi în programele naţionale, în special în zonele subdeservite, pentru a asigura accesul echitabil al pacienţilor la servicii medicale, potrivit medicului.
Cazuri la indigo
1. Spitalul municipal Urziceni – iulie 2023
O tânără a născut pe trotuarul din faţa spitalului Urziceni după ce medicii şi asistentele de gardă nu i-au oferit asistenţă medicală. Ea aştepta ambulanţa care să o ducă la spitalul din Slobozia.
2. Spitalul Judeţean Mavromati, Botoşani – august 2023
O tânără de 25 de ani a pierdut o sarcină şi a murit în Spitalul Mavromati din Botoşani după ce a rugat medicii să se ocupe de ea.
3. Spitalul Municipal Râmnicu Sărat – iulie 2024
Un adolescent a ajuns în camera de gardă la Spitalul Municipal Râmnicu Sărat acuzând ameţeli, vărsături şi cefalee. Medicul de gardă a pus diagnostic de insolaţie. Tânărul s-a întors la spitalul din Râmnicu Sărat pentru că simptomele s-au agravat şi a fost transferat la Matei Balş în Bucureşti.
4. Spitalul Judeţean de Urgenţă din Târgu-Jiu – noiembrie 2024
Un adolescent a murit în spital după mai multe ore în care nu a fost operat de peritonită, medicul chirurg de gardă motivând că nu are competenţă în chirurgia pediatrică.
5. Spitalul Judeţean Slatina – ianuarie 2025
Un pacient cu infarct a murit la scurt timp după ce Spitalul Judeţean Slatina a decis transferul lui către un spital din Craiova, în lipsa medicilor şi a aparaturii pentru a-i fi montat un stent.
