PNL, principalul partid al opoziţiei, nu a mai aşteptat rezultatele finalului de an şi a publicat o „carte neagră” a guvernării PSD în care analizează evoluţia economiei în ultimul an (pe datele de la 11 luni), folosind chiar programul de guvernare cu care PSD a câştigat alegerile în urmă cu un an şi ceva.
„2017 – un an pierdut pentru România” – titrează documentul de 226 de pagini, în care analiza liberalilor constată că, din cele 724 de măsuri asumate în programul de guvernare, guvernul PSD/Alde a îndeplinit doar 33.
Documentul, care analizează situaţia pe capitole – macroeconomie, educaţie, sănătate, fonduri UE etc. –, susţine, în ciuda creşterii economice robuste, România se îndreaptă într-o direcţie greşită: democratic, politic, economic şi mai ales social.
Potrivit liberalilor, politicile fiscale şi bugetare ale guvernului PSD-ALDE sunt greşite pentru că guvernarea a ratat cel mai favorabil moment economic din istoria recentă a României, moment care ar fi trebuit să conducă la consolidarea creşterii economice bazate pe oferta unui capital autohton mai puternic şi la o relaxare fiscală asupra factorului muncă.
Liberalii reproşează PSD că, prin „atitudine prociclică, iresponsabilă”, a vulnerabilizat economia. La aceasta s-au adăugat deciziile contradictorii anunţate, abandonate, reanunţate în versiuni succesive. „Guvernul a luat decizii cheie (precum TVA split şi mutarea contribuţiilor de la angajator la angajaţi) fără a ţine cont de punctul de vedere al celor direct şi indirect afectaţi. Această atitudine face ca investitorii strategici, instituţionali şi financiari să estimeze că România va fi afectată de riscul unei ieşiri masive a capitalului străin.”
Documentul citat mai spune că bugetul pentru anul 2017 a fost construit pe o anticipaţie nerealistă de venituri de 31,2% din PIB, iar bugetul pentru anul 2018 a fost construit pe venituri de 31,7% din PIB – generând dezechilibre importante şi pe termen lung ale deficitului bugetar structural.
Ce critici aduce PNL PSD în zona macro:
♦ Execuţia bugetară după primele 11 luni din 2017 arată o degradare semnificativă a veniturilor fiscale în totalul veniturilor, reprezentând o diminuare a veniturilor fiscale cu cca 2% din PIB. Astfel, veniturile fiscale au scăzut de la 18,1% din PIB în 2015, 16,7% din PIB în 2016, la 15,2% din PIB după primele 11 luni din 2017, deşi creşterea economică este solidă.
♦ Structura cheltuielilor bugetare s-a deteriorat. Dacă în anul 2011, după primele 11 luni, cheltuielile de personal reprezentau 6,4% din PIB, în anul 2017, tot după primele 11 luni, cheltuielile de personal au ajuns la 7,4% din PIB. Pentru anul 2018 cheltuielile de personal vor ajunge la 8,9% din PIB.
♦ „Politica bugetară iresponsabilă şi creşterile populiste de venituri pentru bugetari au dus la ridicarea preţurilor. Populaţia a fost înşelată prin creşterile salariale nominale care, dacă nu sunt acoperite de evoluţia pozitivă a productivităţii, nu fac decât să ducă la scumpirea mărfurilor şi a serviciilor şi, astfel, la erodarea salariului real, a puterii de cumpărare.” „Orice creştere promisă de salarii, deja compromisă prin «revoluţia fiscală», va fi complet ştearsă de pierderea puterii de cumpărare anul viitor.”
♦ „Derapajul bugetar exprimat prin creşterea nevoilor de împrumut, împreună cu haosul din legislaţia fiscală şi lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare, au determinat creşterea ratei dobânzii.”
♦ „Măsurile de relaxare fiscală la care s-a adăugat creşterea spectaculoasă a unor cheltuieli structurale au generat o deteriorare puternică a soldului structural al României. S-a pierdut, astfel, tot efortul de consolidare fiscală din perioada 2010 – 2012.” Soldul structural a ajuns la 3% din PIB în 2017, de la 0,7% din PIB în 2015.
♦ „Supraîndatorarea în termeni absoluţi a României trebuie reflectată şi prin creşterea semnificativă a costurilor creditării. Astfel, în anii 2017-2018 românii vor plăti peste 21 de miliarde de lei numai în contul dobânzilor generate de datoria publică.”
♦ „Cauza pierdută a investiţiilor publice. Guvernul a sacrificat viitorul ţării prin erodarea forţată a investiţiilor publice, acestea fiind la un un nivel minim în ultimii 10 ani.”
♦ Creşterea accizei la carburanţi, adică creşterea poverii fiscale pentru a acoperi găurile bugetare a făcut ca preţul benzinei în România este aproape la fel ca cel din Ungaria şi mai mare ca cel din Polonia.
♦ Contul de TVA. O măsură foarte nocivă. “Chiar şi PSD a înţeles la ce risc expune economia României şi a decis să modifice semnificativ O.G. 23 în Parlament, deşi soluţia corectă era abrogarea în întregime a acestei măsuri absurde, care nu ajută în niciun fel la combaterea evaziunii.”
♦ Impozitul pe gospodării. “Daca ar fi fost implementată, această măsură ar fi bulversat complet administrarea fiscală.” “Măsura ar fi generat o pierdere de 30 mld. lei la bugetul anului 2018.”
♦ Impozitul pe cifra de afaceri. “Dacă ar fi fost adoptată, măsura ar fi scos România de pe harta investitorilor şi probabil chiar şi din UE.”
♦ „Este foarte posibil ca în 2018 să asistăm la introducerea impozitării progresive, atât ca mijloc de acoperire a găurilor bugetare create de o politică iresponsabilă, cât şi pentru ”penalizarea” şi intimidarea clasei mijlocii, care a protestat masiv împotriva guvernului.”
♦ Naţionalizarea pensiilor private – costul încă necunoscut la populismului. “Decizia de reducere la 3,75% a cotei de contribuţii sociale repartizate Pilonului II de pensii va duce la micşorarea sumelor acumulate în conturile de pensii ale românilor.” “Tăierea pensiilor viitoare este preţul plătit pentru deciziile populiste din prezent şi pentru incapacitatea de a gestiona eficient bugetul public.”
♦ Obligaţia plăţii contribuţiilor angajatorului la salariul minim pentru contractele part-time sub salariul minim. “Măsura a fost adoptată prin OUG 4/2017 şi este una fundamental greşită pentru că pleacă de la premisa că toţi contribuabilii sunt evazionişti şifolosesc contractele part-time pentru a face evaziune.”
♦ Creşterea salariului minim la 1900 lei în 2018 şi perspectiva urcării acestei bariere la 2400 lei în 2020. “Aceasta arată o viziune extrem de rudimentară asupra economiei – aceea că prin decret putem stabili performanţele acesteia, inclusiv nivelul de salarizare. O viziune voluntaristă, iarăşi specifică economiei socialiste planificate. Dacă ea ar funcţiona, atunci nu ar mai exista ţări sărace astăzi, din simplul motiv că fiecare guvern ar putea stabili salariile cât de sus doreşte. Din păcate nu va funcţiona niciodată.
♦ Accentuarea dezechilibrelor externe. “Creşterea accelerată a consumului intern nu a generat nicidecum un stimul pentru oferta internă, ci o degradare a balanţei comerciale. Deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) în perioada 1.I-30.XI 2017 a fost de 11344,4 milioane euro, mai mare cu 2569,9 milioane euro decât cel înregistrat în perioada 1.I30.XI 2016. (date INS). Aşadar, s-a stimulat mai degrabă crearea unor locuri de muncă în exteriorul ţării decât în interiorul acesteia.”
♦ La fel de îngrijorătoare este evoluţia deficitului de cont curent, care, numai în primele 10 luni ale anului 2017, a urcat cu 87%.
