Cel mai important lucru acum este formarea guvernului. Va fi complicat, dar nu un râu de netrecut. Probabil va fi o coaliţie „curcubeu“, ca în Germania.
România se va schimba total după acest vot pentru că nimeni nu a anticipat votul – niciun institut de sondare a opiniei publice, nimeni. Au intrat în parlament partide complet necunoscute, cu opinii violent împotriva UE şi a NATO. Şi este complet de mirare cum aceste partide au cules votul a 40% din cei care au mers la vot. Unde este hemoragia care a scurs sângele naţiunii, dar pe care niciun medic nu a văzut-o? PSD este pe locul întâi, dar cu un scor mic – 22%. Prea mic pentru a pretinde o bucată mare din caşcaval, cum se întâmpla în vremea lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase. PNL a obţinut un scor de plâns pentru acest partid care se mândreşte că este cel mai vechi din România. AUR este pe locul al doilea. Povestea AUR este că nici măcar liderii acestui partid nu ştiu cine sunt şi, cu atât mai puţin, alegătorii lor.
În urmă cu ceva ani, când preşedintele Iohannis a decis ca PNL să se alieze PSD, toată lumea liberală l-a condamnat pentru că cei care aveau o judecată liberală nu concepeau o alianţă cu social-democraţii.
Ceea ce a părut atunci un moft, devine azi un imperativ. Iohannis a exclus USR de la guvernare, pe motive nici azi ştiute. Dar nici Iohannis, nici Ciolacu, nici Ciucă, invenţia lui Iohannis, nu mai sunt. Votul i-a măturat pe toţi. Problema rămâne însă: ce este “suveranismul” cu care partidele zise “suveraniste” au câştigat 40% din voturi? Dacă ne uităm în dicţionar, suveranitatea înseamnă cu totul altceva decât înţeleg oamenii care n-au pus în viaţa lor mâna de un dicţionar.
Este România cotropită de careva, nu am vrut noi în UE şi în NATO? Aţi uitat oare ca SUA au respins candidatura României la NATO, în urmă cu 30 de ani, la summitul de la Praga? Lucrurile trebuie văzute şi altfel. Dacă 40% au votat cu “suveraniştii”, înseamnă că 60% au votat altceva. Acei 60% înseamnă PSD, PNL, USR, UDMR. Ceea ce părea o bazaconie acum câţiva ani, devine o obligaţie azi. Sunt obligaţi să facă o alianţă, cumva. Şi să stabilească rapid un guvern. Deşi rezultatele par dezastruase, noii lidei ai acestor partide trebuie să judece că ceva este mai bun decât nimic.
