Bugetele administraţiilor locale s-au îmbogăţit când primarul făcea parte dintr-un partid sau o alianţă aflată la putere şi au sărăcit dacă acesta se afla în opoziţie - aceasta este concluzia primului studiu care măsoară gradul de clientelism din administraţiile locale din România, realizat de către Expert Forum, o organizaţie formată din specialişti care analizează politicile publice.
Cercetarea, care a calculat sumele alocate prin câteva instrumente de transfer de la bugetul de stat în bugetele locale în perioada 2004 - 2011, a folosit un indice al clientelismului politic, măsurat ca raport între sumele alocate localităţilor şi comunelor cu primari care făceau parte din partidele aflate la putere şi cele alocate primăriilor cu lideri din opoziţie, ajustate în funcţie de numărul de unităţi teritoriale.
"Maximul de clientelism politic a fost înregistrat în perioada 2007 - 2008, când, în medie, era de trei ori mai probabil să primeşti fonduri dacă erai primar al puterii decât dacă erai primar al opoziţiei. Într-un stat cu instituţii slabe şi cu tradiţie clientelară, mai multe fonduri alocate la bugetele locale produc mai mult rău decât bine", a spus Sorin Ioniţă, coordonator al studiului şi expert în reforma administraţiei publice, dezvoltare şi politici sociale în cadrul Expert Forum (EFOR).
Administraţiile locale consumă un buget anual de 40 de miliarde de lei, bani care provin din veniturile proprii, din cota defalcată de TVA şi din impozitele pe venituri salariale. Pe lângă aceste surse de venit, mai există o serie de alocări acordate direct de la bugetul de stat prin fondurile naţionale pentru proiecte de investiţii, iar în analiza Expert Forum au fost luate în considerare şase tipuri de instrumente de transfer care au fost folosite în perioada 2004 - 2011: fondul de rezervă al Guvernului (care are cele mai diverse utilizări, de la investiţii până la cofinanţarea unor proiecte sau plata unor facturi curente), sumele defalcate pentru drumuri judeţene şi comunale (folosite de consiliile judeţene), fondul de mediu (care finanţează proiecte de apă-canal şi amenajarea de zone verzi, gestionat de Ministerul Mediului), sumele pentru şcoli, sume alocate pentru sisteme de apă-canal şi terenuri de sport în mediul rural şi sumele alocate pe o ordonanţă de urgenţă din 2006 (OG 7/2006- pentru poduri mici, sisteme de apă-canal, terenuri de sport în mediul rural etc.).
Aceste sume sunt considerate de către autorii studiului sursa "clientelismului pur" din cadrul administraţiilor locale.
"Avem foarte multe instrumente necoordonate sectorial, ceea ce înseamnă că un primar are acces la 5-6 instrumente de finanţare. Nevoia de transparentizare a acestor alocări este indubitabilă", a mai spus Sorin Ioniţă.
În 2008, sumele alocate prin aceste şase instrumente au depăşit valoarea de 5 miliarde de lei (1,36 mld. euro) şi reprezentau 70% din investiţiile realizate la nivel local. "Proasta guvernare a crescut odată cu alocarea mai multor sume de bani către administraţiile locale. Cei mai favorizaţi primari au fost cei independenţi, care primeau bani, indiferent de partidul aflat la putere, în încercarea de încurajare a migraţiei politice a acestora", a mai spus Sorin Ioniţă.
Acesta a fost şi cazul lui Ştefan Ilie, primarul unei comune din judeţul Tulcea, prezent ieri în sală la evenimentul Expert Forum.
"Sunt primar din 2004. Într-adevăr, atunci când eram independent primeam cei mai mulţi bani, iar atunci când am intrat într-un partid care nu mai era la putere am primit cei mai puţini bani. Ca primar al unei comune aflat la cel de-al treilea mandat, nu pot să nu mă gândesc să fac rost de cât mai mulţi bani pentru cei care m-au ales", a spus Ştefan Ilie, primarul comunei Luncaviţa (jud. Tulcea).
Cercetarea mai arată că două treimi din comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile salariale din veniturile proprii, ceea ce, la nivelul unei companii private, această situaţie ar putea fi considerată faliment tehnic, potrivit lui Sorin Ioniţă.
"Doar un sfert din cele peste 3.200 de comune din România sunt solvabile", mai spune Sorin Ioniţă.
În opinia lui Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii din Bucureşti, guvernările din România au o atitudine prezenteistă, niciodată nu a venit la guvernare un partid care să aibă deja un plan. El spune că această atitudine ţine de cultura românească, pentru că nici firmele româneşti nu au planuri strategice pe termen lung, în timp ce firmele americane au planuri pe 20 de ani, iar cele japoneze merg şi mai departe, poate până la 100 de ani.
"Monitorizarea şi evaluarea cheltuielilor făcute de instituţiile publice nu s-au măsurat niciodată, de aceea ne deranjează verificările făcute de Comisia Europeană la fonduri europene şi de către FMI şi Banca Mondială", a adăugat profesorul Marian Preda.
O altă dimensiune a cercetării a luat în considerare situaţia companiilor de stat, în prezent existând trei metode principale prin care se "sifonează" resurse din companiile de stat.
"Achiziţiile publice supraevaluate (licitaţii cu parteneri preferaţi, la preţuri peste nivelul pieţei), vânzările subevaluate (principiul folosit în contractele cu «băieţii deştepţi» de la Hidroelectrica) şi prin numirea unor oameni complet nepotriviţi profesional, doar pe criterii clientelare sunt principalele mijloace de risipă a banilor publici din companiile de stat", a spus Otilia Nuţu, expert în politici de energie şi infrastructură de transport şi companii publice, în cadrul Expert Forum.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
