Eveniment

Proba că CNADNR şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate trebuie desfiinţate

Proba că CNADNR şi Casa Naţională de Asigurări de...

Autor: Sorin Pâslaru

25.08.2015, 00:07 10666

Un înalt funţionar al CNADNR, compania de autostrăzi şi dru­muri naţionale, a rupt tăcerea care înconjoară modul cum se cheltuie banii în această instituţie cu un buget de 1,7 miliarde pe an şi a arătat că ineficienţa patronează compania care ar trebui să dea suflul dezvoltării infrastructurii în România.

„Am cheltuit 14 miliarde de euro în 6 ani şi starea infrastructurii este jalnică. Doar 10% din personalul CNADNR are pregătire de specia­litate de drumuri şi poduri. Compania este plină de oa­meni numiţi politic, de rude şi prie­teni ale puternicilor zilei. Trebuie desfiinţată“, a afirmat acest înalt funcţionar din CNADNR, atră­gându-şi sanc­ţiunea de suspendare din funcţie.

Este pentru prima dată când un oficial din CNADNR spune lucrurilor pe nume şi arată ceea ce ştim cu toţii, că administrarea banilor de către com­pa­nia de drumuri este total defectu­oasă şi că bani sunt, dar fără rezultate, pentru că merg pe salarii şi contracte umflate.

Ziarul Financiar a arătat că pe primele 6 luni din 2015 CNADNR a cheltuit cei mai mulţi bani pe sare pentru deszăpezire, când economia „ţipă“ după şosele, după o centură a Bucureştiului sau după o autostradă care să traverseze munţii.

CNADNR a cheltuit numai 500 de milioane de lei pe primul semestru, în condiţiile în care avea alocaţi de la buget 3,5 miliarde de lei, iar cea mai mare parte a mers pe reabilitări şi întreţineri de drumuri, cheltuielile cu infra­structura fiind astfel diminuate la minimum, fără nicio justificare.

Cazul CNADNR, unde banii se aruncă cu nemiluita, însă rezultatele nu apar, este simptomatic pentru ceea ce se întâmplă în administraţia româ­nească în ultimii 20 de ani.

În sănătate, Casa Naţională ad­mi­nis­trează 5 miliarde de euro pe an, iar Ministerul Sănătăţii doar un miliard de euro, însă oamenii fug din spitalele publice şi mai au încredere, dacă mai au, doar în medicii de la Bucureşti sau din marile centre universitare. Şi aceas­ta doar pentru că în acest mo­ment orice spital are triplă coordonare, către trei finanţatori: primăria, Casa de Sănătate şi Minis­terul Sănătăţii – cea mai bună reţetă pentru nepăsare.

În energie, doar România a spart Renel şi pe orizontală, şi pe verticală. Gre­cia nici acum nu a cedat compania publică de electricitate şi nici nu a divizat-o, iar în Franţa Electricité de France include până şi reţeaua de transport, deci doar a mimat solicitările Bruxelles-ului.

La calea ferată, nu mai vorbim. Îm­păr­ţită în şapte companii, în lipsa unui cen­tru coordonator, investiţiile s-au risi­pit şi prada a fost executată mai uşor.

Rezultatul: gări în paragină dar cu câte trei şefi – la mişcare, comercial, persoane. Viteza medie la trenurile de marfă a ajuns la 23 km pe oră, iar la cele de persoane 45 km pe oră. Dar pe cine să intereseze, pe oameni ca Ioan Rus care nu au mai mers cu trenul de acum 30 de ani? Lideri ai României care îşi imaginează că o să scape de răs­pun­dere pentru modul cum au jefuit aceas­tă ţară, dar nu vor scăpa.

Crearea unor mamuţi sub auto­ri­tatea sau coordonarea ministerelor cu bu­gete de miliarde de euro, mai mari în fapt ca înseşi mi­nisterele care le coordonează, însă fără ca cei care le con­duc să aibă vizi­bi­li­tatea sau respon­sa­bilitatea funcţiei de ministru – aceas­ta este reţeta pentru dezastru în administraţie.

Este de fapt modul de a conduce Ro­mânia după 1989. Preşedintele şi premierul sunt doar o faţadă a unei ca­ma­rile care se ascunde în funcţii plătite de zeci sau chiar de sute de ori mai bine, cu bugete discreţionare de sute de milioane sau de miliarde de euro.

La fiecare schimbare de guvern, o haită de impostori aşteaptă hămesiţi pe margine fără să aibă alt plan decât să se pună ventuză la resursele statului.

Teatru de duzină, sfori trase de mâini nevăzute. Slăbiţi centrul şi înfi­inţaţi zeci de agenţii, case naţionale, au­to­rităţi şi companii şi veţi avea o ţară în descompunere. Nici un proiect de an­vergură nu mai  poate fi pus pe pi­cioare în aceste condiţii, când resursele sunt împărţite deliberat între multipli centri de decizie.

România nu mai este în stare să facă şosele, centrale nucleare, poduri pes­te Dunăre sau hidrocentrale deşi chel­tuie anual  35-37 miliarde de euro pe investiţii (publice sau private) pen­tru că guvernul mai există doar cu numele.

Pe de altă parte, puţini ştiu că în România de 25 de ani orice decizie – de la orice fel de proiect de lege până la numirile în companii de stat –  trebuie să treacă pe la trimişii cancelariilor stră­ine, mai rău ca pe vremea Re­gulamen­tului Organic. De aceea, este de presupus că situaţia actuală nu este rezultatul (doar) al întâmplării, prostiei şi lăcomiei, ci al unui plan. Iar aceasta ar fi cu adevărat tragic. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO