Industria românească a scăzut puternic în noiembrie 2022 şi, la 11 luni din an, cele mai recente date, este pe minus faţă de 2021, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS). Acestea sunt însă doar cifrele din spate, care reflectă o realitate dură: industria românească, un sector care face aproape un sfert din economia României, stă cu capacităţi importante închise, din cauza preţurilor la energie şi din cauza efectelor războiului din Ucraina.
„Ne aşteptăm la o contracţie anuală a producţiei industriale cu -1,8% în 2022, în timp ce în 2023 ar putea fi aproape de zero. Creşterea economică fragilă a zonei euro şi competitivitatea limitată pentru producţia locală din cauza, printre altele, aprecierii reale puternice a leului şi blocajelor de infrastructură ar trebui să afecteze producţia industrială în 2023“, sunt de părere economiştii Erste, proprietarul BCR.
La finalul lui 2022, cel mai mare combinat siderurgic din ţară şi unul dintre cei mai mari angajatori şi exportatori din România, Liberty Galaţi, fostul Sidex, a oprit temporar producţia de oţel din furnalul 5, ultimul în funcţiune, pentru lucrări de mentenanţă. Decizia a fost luată ţinând cont de condiţiile de piaţă, la fel şi redeschiderea furnalului, au punctat reprezentanţii combinatului.
Preţul energiei a închis mai multe capacităţi de producţie industrială din România, inclusiv din Azomureş (cel mai mare producător de îngrăşăminte) sau Chimcomplex, unii dintre puţinii jucători din chimia românească care au mai rămas în picioare.
Multe companii româneşti au adunat stocuri de produse, aşa cum arată şi datele INS despre creşterea economică - o bună parte a venit din stocuri. Piaţa oţelului din Europa a fost distorsionată puternic de războiul pornit de Rusia în Ucraina, pentru că acum produsele ruseşti din oţel sau fier nu mai pot ajunge în Europa. Multe companii europene se aprovizionau din Rusia sau Ucraina cu materie primă, iar acum alte companii din afara Europei, cum ar fi Turcia, au profitat de situaţie şi au inundat piaţa europeană cu preţuri care sunt sub costul de producţie al companiilor europene.
În plus, cererea din Europa de Vest, principala piaţă pentru produsele industriale româneşti, a scăzut.
Peste toate, preţul energiei a închis mai multe capacităţi de producţie industrială din România, inclusiv din Azomureş (cel mai mare producător de îngrăşăminte) sau Chimcomplex, unii dintre puţinii jucători din chimia românească care au mai rămas în picioare.
Un alt set de date de la INS arată, în contrast la prima vedere, o creştere de aproape 15% a comenzilor noi pentru industria prelucrătoare. Cifra este bună, dar, aşa cum punctează şi INS, este vorba de creşterea valorii comenzilor. Or, inflaţia industrială – preţurile de producţie - este, de mai bine de un an, constant la peste 30%.
Astfel, cele mai recente date despre industrie arată că 2022 a fost un alt an greu, după ce ciclul de scădere a industriei a început deja în 2019, iar ruperea lanţurilor de aprovizionare din pandemia din 2022 a fost ca un brânci pe scări. Pentru 2023, perspectivele nu ar fi mai bune, zic economiştii de la Erste, deşi perspectiva redeschiderii Chinei oferă „licăriri de speranţă“.
De asemenea, arată economiştii de la Erste, proprietarul BCR, sentimentul pe pieţele externe s-a mai ameliorat, mai ales după ce inflaţia a scăzut sub aşteptări.
„Indicatorii externi de încredere s-au îmbunătăţit în ultimul timp. S&P Global Eurozone Manufacturing PMI a semnalat că declinul producţiei s-a atenuat în decembrie, pe măsură ce condiţiile de aprovizionare s-au stabilizat şi inflaţia s-a răcit. Indicele Ifo pentru climatul de afaceri pentru Germania s-a îmbunătăţit considerabil în decembrie datorită incertitudinii reduse şi a scăderii comenzilor restante.“
