Raportul se adaugă unei serii de prognoze şi opinii care văd o direcţie bună a economiei ţării fără să o identifice însă cu un „tigru economic“: potenţialul de creştere economică este undeva între 2,5 şi 3%, iar tot ce este peste vine la pachet cu vulnerabilităţile de rigoare: deficit comercial, deficit de cont curent, majorare a datoriei publice.
Raportul subliniază că România a deviat de la obiectivul pe termen mediu (OMT), şi anume, un deficit de 1 % din PIB în termeni structurali.
„În 2015, îmbunătăţirea colectării impozitelor i-a permis României să îşi menţină obiectivul pe termen mediu, în pofida unor derapaje în materie de cheltuieli. Cu toate acestea, se preconizează că noile reduceri fiscale din 2016 şi 2017, precum şi creşterea salariilor din sectorul public vor majora deficitul la 3,8 % din PIB până în 2017. Se aşteaptă ca datoria publică să crească la peste 40% în aceeaşi perioadă“, subliniază documentul.
Analiştii economiei româneşti afirmă ori de câte ori au ocazia că o ţară ca România nu-şi permite o datorie publică mai mare de 40% din PIB, pentru că va trebui să cheltuiască pe dobânzi bani care-şi vor reduce posibilităţile bugetare.
Însă, în actuala situaţie, datoria publică va ajunge în 2017 la 42% din PIB, consideră Comisia. Şi deficitele sunt o problemă, iar Comisia crede că avansul cererii peste oferta internă va adânci deficitele, dar prognozează că deficitul de cont curent nu va depăşi anul acesta şi anul viitor 3% din PIB, prin urmare este finanţabil.
Măsurile populiste luate în an electoral constituie un risc, mai arată raportul citat.
Cum vede Comisia Europeană economia românească
- Creşterea economică puternică din 2015 a fost consolidată prin reduceri fiscale şi creşteri salariale în sectorul public. Acestea au fost hotărâte în mod ad-hoc şi au fost aprobate în afara procesului bugetar, fără a se prevedea finanţarea lor, conform legislaţiei naţionale.
- Din ianuarie 2016 au intrat în vigoare noi măsuri bugetare expansioniste, altele fiind planificate pentru anul 2017. Astfel, deficitul finanţelor publice va creşte de peste trei ori ca procent din PIB în numai doi ani. Acest lucru subminează consolidarea bugetară.
- Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creşteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne şi externe.
- Consumul privat şi-a revenit la nivelul maxim de după 2008, pe fondul creşterii veniturilor disponibile ale gospodăriilor, fiind impulsionat de majorarea puternică a salariilor şi de inflaţia negativă.
- Cererea internă solidă încurajează importurile; însă deficitul de cont curent s-a mărit doar marginal în 2015, întrucât cotele de piaţă ale exporturilor au continuat să crească, în special în sectorul serviciilor.
- Se aşteaptă ca stimulentele fiscale să impulsioneze creşterea peste potenţial a PIB-ului real în perioada 2016-2017. Aceste măsuri, combinate cu accelerarea creşterii salariilor, vor adăuga şi mai multă presiune asupra cererii interne, care este deja solidă.
- Principala provocare va fi aceea de a asigura o creştere economică echilibrată şi durabilă în viitor.
- Piaţa forţei de muncă se restrânge, pe fondul unei creşteri economice solide. Emigraţia puternică, inclusiv a lucrătorilor cu înaltă calificare, combinată cu îmbătrânirea populaţiei, reprezintă o provocare pentru sprijinirea unei economii competitive.
- Finanţele publice au fost stabile în 2015, dar se prevede o deteriorare a acestora ca urmare a creşterii cheltuielilor şi a reducerii TVA-ului şi a altor taxe.
- Poziţia investiţională internaţională netă urmează să se îmbunătăţească în continuare.
- Competitivitatea prin costuri a fost restabilită în perioada de după 2010, dar pot reapărea presiuni în cazul în care accelerarea actuală a creşterii salariilor este susţinută şi depăşeşte câştigurile în materie de productivitate.
- Riscurile generate de iniţiativele legislative naţionale care ameninţă stabilitatea sectorului financiar au crescut.
- Eficacitatea şi eficienţa administraţiei publice sunt limitate, iar mediul de afaceri s-a îmbunătăţit foarte puţin.
- Condiţiile de pe piaţa muncii au fost prielnice, însă persistă probleme de natură structurală.
- Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB.
